Bolile Ardeiului Partea 3 - Bacterioze
Bacterioze
Boala de origine americană a fost semnalată în 1974 de C. Rafailă şi col. în România, unde s-au estimat pierderi de până la 15-16 % din recoltă.
Simptome. Plantele atacate prezintă pe frunzele tinere pete cu aspect umed, verzi-închis, în dreptul cărora ţesuturile sunt bombate spre partea superioară. Uneori, chiar şi pe faţa inferioară, apar aceste băşici. Pe frunzele bătrâne, petele sunt mari de 1-10 mm, galbene-deschis, înconjurate de o zonă cu aspect umed, care devine brună-închis. La soiurile sensibile, petele sunt numeroase, se unesc, frunza se îngălbeneşte şi cade. Pe tulpini apar crăpături alungite, de 1-5 mm, ce în final se brunifică şi zona devine aspră. Fructele atacate au pete circulare de 2-5 mm, cu aspect umed, apoi brune cu aspect aspru. Simptomele sunt foarte evidente pe vreme umedă când, din răni apare lichidul bacterian.
Transmitere-răspândire. Bacteria se transmite prin seminţele ce provin de la plantele bolnave, ele putând supravieţui la suprafaţa seminţelor chiar 10 luni. Bacteria iernează în resturile vegetale infectate, dar neîngropate în sol, însă ea rezistă şi se multiplică, în pământul de lângă rădăcinile grâului (dacă semănăm grâu după ardei,tomate). Temperatura de 23-28oC şi umiditatea atmosferică de peste 85 % declanşează atacul, iar precipitaţiile însoţite de vânt asigură răspândirea bacteriei, care pătrunde în plantă prin răni sau prin deschiderile naturale (stomate).
Prevenire şi combatere. Cultivarea de soiuri rezistente este o măsură foarte eficace, însă nu există soiuri imune. Răsadul va fi produs în sol dezinfectat termic sau chimic, iar pe parcursul vegetaţiei se vor face tratamente chimice cu: Dithane M-45 sau 75-WP, Vondozeb, toate în concentraţie de 0,2 %, Onefung 50 PU-0,35 % şi Systhane Z-0,25 %. Stropirile vor începe la începutul înfloritului şi se vor continua la intervale de 7-10 zile în funcţie de condiţiile climatice, metoda de irigare şi evoluţia atacului.
2 Pătarea pustulară a fructelor de ardei -Pseudomonas syringae pv. tomato
Boala este originară din China unde a fost semnalată în 1933, apoi a apărut în America 1956, iar în România a pătruns în 1971 în judeţele Dolj şi Ilfov.
Simptome. Boala se observă în special pe frunze şi fructe. Frunzele atacate au pete circulare de 1-2 mm, de culoare gălbuie, cu aspect umed care evoluează spre zone brune-negricioase, în dreptul cărora limbul frunzei este subţiat şi rămân înconjurate de o zonă verde-gălbuie. Aceleaşi pete brune-negricioase le întâlnim şi pe tulpini, însă aici au formă alungită. Fructele prezintă pete de arsură negre, superficiale, uşor bombate, bine delimitate.
Bacteria, transmiterea, răspândirea sa şi măsurile de prevenire şi combatere au fost descrise la tomate.
Autor: Robert Popescu