Acest articol face parte din cursul de "Tehnologia carnii si a produselor derivate" sustinut la specializarile TPPA, CEPA, IMAPA si Zootehnie.

Tendinta de a aprecia capacitatea productiva, si ca atare valoarea animalelor, dupa anumite însusiri exterioare a aparut în urma necesitatii de a aprecia valoarea unui animal într-un interval de timp scurt, fara a-i cunoaste antecedentele si fara a avea posibilitatea sa-i testam productivitatea. Aceasta situatie survine de obicei atunci când au loc achizitii de animale din târguri sau expozitii si, în general, din sectorul particular, unde nu se tine o evidenta a productiei animalelor.
În general, dorinta de a aprecia capacitatea productiva a unui animal dupa formele lui are o baza logica puternica, deoarece, între functie si forma exista o legatura si o conditionare reciproca foarte strânsa.

METODE SUBIECTIVE DE APRECIERE A BOVINELOR VII

Aprecierea bovinelor se poate realiza subiectiv, prin doua metode: somatoscopia si palpatia.
Somatoscopia reprezinta aprecierea dezvoltarii regiunilor corporale ale bovinelor, cu ochiul liber, pentru a putea încadra animalul într-o anumita clasa comerciala. Este mijlocul cel mai expeditiv de efectuare al examenului exteriorului. Animalul este asezat pe un teren plan, în pozitie fortata si este examinat prin inspectie si palpare.
În examenul vizual se examineaza animalul din ambele parti laterale, din fata si din spate, de la diferite distante si sub unghiuri de incidenta diferite, pentru a se putea surprinde toate elementele care trebuie judecate atât la fiecare regiune corporala cât si în ansamblu.
Examinarea regiunilor corporale se face într-o anumita ordine: regiunile capului, regiunile gâtului, trunchiului si membrelor. La regiunile trunchiului se începe examenul cu regiunile de la partea superioara a trunchiului, pornind de la partea lui anterioara catre cea posterioara, apoi se trece la regiunile laterale ale trunchiului care sunt simetrice, si în fine la regiunile partii inferioare ale trunchiului, pastrându-se aceeasi ordine (de la partea anterioara spre cea posterioara). Regiunile membrelor se examineaza în primul rând la membrele anterioare, apoi la cele posterioare, începând cu regiunile superioare si terminând cu extremitatea distala.
Formatul corporal se apreciaza dupa forma geometrica în care se înscrie profilul corpului animalelor, în care caz se ia în consideratie numai raportul dintre înaltimea la greban si lungimea trunchiului.
La formatul înalt, înaltimea la greban depaseste lungimea trunchiului, la formatul patrat aceste doua dimensiuni sînt egale, iar la formatul dreptunghiular lungimea trunchiului este mai mare ca înaltimea la greban.
Somatoscopic se apreciaza dezvoltarea si profilul musculaturii coapsei, fesei, crupei, salelor si spinarii. Intereseaza modul de acoperire cu muschi a scheletului, în special a proeminentelor osoase.
Palpatia consta în apasarea cu mâna asupra pielii, respectiv prinderea între degete si apasarea depozitelor subcutanate de grasime, respectiv a maniamentelor.
    Maniamentele au o anumita ordine de aparitie:
•    maniamente timpurii (ceafa, baza cozii, umarul, pliul iei);
•    maniamente semitimpurii (salele, ultima coasta si flancul, capul pieptului si soldul);
•    maniamente târzii (baza coarnelor si baza urechilor-parotidien, gusa, salba, premamar sau scrotal, perineal sau între fese - cordonul).
Modalitatea aprecierii maniamentelor corporale folosite în aprecierea starii de îngrasare la taurine
Interpretarea starii de îngrasare a animalelor pe baza maniamentelor se face, astfel:
-    absenta maniamentelor indica animale de calitate inferioara, iar prezenta lor în toate zonele de electivitate - calitate superioara;
-    maniamentele cu dezvoltare buna si medie si cu o consistenta ferma indica animale valoroase pentru came;
-    prezenta maniamentelor, dar putin dezvoltate si cu o consistenta necorespunzatoare, indica animale de calitate intermediara;
-    bovinele fara maniamente, furnizeaza o carne de calitate inferioara, utilizându-se pentru salamuri, dar si animalele extra grase care furnizeaza o carne cu valoare comerciala mai scazuta.

METODE OBIECTIVE DE APRECIERE A CALITATII COMERCIALE A BOVINELOR VII
Aprecierea obiectiva se face prin: somatometrie (gravimetrie, barimetrie, biometrie, respectiv indici corporali) si ultrasunete.
Gravimetria reprezinta determinarea masei sau greutatii corporale a animalelor prin cântarire.
       Determinarea greutatii corporale se face cu acordul partilor (producator si beneficiar), fie cu post prealabil (absenta hranei si a apei timp de 12 ore), fie fara post (în acest caz se aplica un scazamânt de 5% la greutatea stabilita prin cântarire); viteii pâna la 4 luni se receptioneaza pe baza greutatii determinate, fara post si scazamânt .
Barimetria presupune determinarea greutatii corporale cu ajutorul masuratorilor efectuate pe animalul viu.
Biometria. Dezvoltarea si conformatia corporala a bovinelor se pot evalua cu ajutorul masuratorilor corporale, respectiv a indicilor corporali.
Masuratorile corporale folosite în examinarea si aprecierea exteriorului
Masuratorile corporale reprezinta determinarea dimensiunilor diferitelor regiuni, grupe de regiuni sau parti ale corpului animalelor, cu scopul de a furniza date certe privitoare la dezvoltarea corporala în ansamblu sau la dezvoltarea diferitelor regiuni corporale, precum si la proportionalitatea diferitelor parti ale corpului.
    Instrumentele de masurat sunt:
•    bastonul de masurat sau zoometrul, cu care se masoara dimensiunile mari, mai ales înaltimile si lungimile;
•    compasul, cu care se masoara mai ales largimile;
•    panglica, cu care se masoara perimetrele ;
•    gomometrul, cu care se masoara unghiurile formate de diferitele raze osoase
Masuratorile corporale, dupa scopul urmarit, se împart în masuratori de masa, masuratori de conformatie si masuratori de crestere.
•    Masuratorile de masa: înaltimea la greban, lungimea trunchiului, perimetrul toracic, perimetrul fluierului si greutatea corporala.
•    Masuratori de conformatie: putem urmari si aspectele legate de gradul de dezvoltare al regiunilor sau de forma lor.
•    Masuratori de crestere: putem urmari procesul de crestere la tineretul animal, determinând atât dimensiunile ce ne redau gradul de dezvoltare corporala cât si pe cele ce ofera indicatii asupra proportionalitatii.
Principalele masuratori în aprecierea exteriorului la animalele domestice
•    Masuratorile de înaltime
Înaltimea la greban, sau talia, este distanta de la pamânt la punctul cel mai înalt al grebanului, care este totodata si punctul cel mai înalt al trunchiului. Înaltimea la greban este dimensiunea principala folosita pentru aprecierea dezvoltarii corporale a animalelor. Ea serveste de asemenea ca termen de comparatie în aprecierea dezvoltarii celorlalte dimensiuni, dând indicatii asupra proportionalitatii.
Înaltimea la spinare reprezinta distanta de la pamânt la nivelul spinarii. Aceasta dimensiune, comparata cu înaltimea la greban, da indicatii asupra dezvoltarii (înaltimii) grebanului si asupra gradului de înseuare a spinarii.
Înaltimea la crupa reprezinta verticala de la pamânt la cel mai înalt punct  al liniei sacrale si ne  da indicatii asupra dezvoltarii înaltimii trenului posterior fata de trenul anterior.
Înaltimea la baza cozii reprezinta distanta de la pamânt la punctul de prindere a cozii. Mai frecvent se determina la cabaline, pentru a vedea, prin comparatie cu înaltimea la crupa, gradul de oblicitate a liniei superioare a crupei, asa-numita „directie estetica" a crupei. Aceasta înaltime se determina si la taurine, pentru a ne informa asupra regularitatii liniei superioare a crupei.
Înaltimea toracelui sau adâncimea toracelui reprezinta distanta de la nivelul inferior al sternului, imediat înapoia membrelor, pâna la punctul cel mai înalt al grebanului. Prezinta o mare importanta, deoarece da informatii asupra dezvoltarii toracelui.
Vidul substernal este distanta de la pamânt la  partea inferioara a sternului, înapoia membrelor. Valoarea lui se deduce scazând înaltimea toracelui din talie. Aceasta da indicatii pretioase în legatura cu dezvoltarea armonioasa a organismului, în raport cu conditiile de mediu avute în perioada de crestere.
Înaltimea membrului anterior se poate lua la articulatia scapulohumerala, la olecran sau la genunchi (la eminenta posterioara a pisiformului). Din compararea acestor dimensiuni rezulta proportionalitatea dezvoltarii diferitelor segmente ale membrului anterior.
Înaltimea membrului posterior se poate lua la articulatia coxofemurala, la graset sau la jaret în acelasi scop ca si la membrul anterior.
Masuratori de lungime
Lungimea trunchiului este distanta de la partea anterioara a trunchiului, si anume de la punctul spetei, pâna la partea posterioara a trunchiului, la punctul fesei. Dat fiind faptul ca aceste doua puncte nu se afla la acelasi nivel, lungimea trunchiului poate fi determinata în doua feluri: lungimea oblica a trunchiului, reprezentata prin linia ce uneste direct cele doua puncte de reper si lungimea orizontala a trunchiului, reprezentata de linia orizontala care uneste cele doua planuri perpendiculare ce trec prin cele doua puncte de reper.  Lungimea  trunchiului  este una  din masuratorile cele mai importante, care da indicatii asupra dezvoltarii corporale, a formatului corporal.
Lungimea (profunzimea) toracelui se ia de la punctul de reper anterior al lungimii trunchiului pâna la partea posterioara a convexitatii ultimei coaste. Ea da indicatii pretioase  asupra dezvoltarii în profunzime  a cavitatii toracice.
Lungimea spinarii se ia de la vîrful posterosuperior al spetei pîna la marginea posterioara a apofizei spinoase a ultimei vertebre dorsale.
Lungimea salelor se ia de la marginea posterioara a apofizei spinoase a ultimei vertebre dorsale pîna la linia ce uneste vîrfurile soldurilor.
Lungimea crupei se ia de la marginea superoanterioara a soldurilor pîna la punctul fesei. Dimensiunea între cele doua puncte se masoara oblic, pre deosebire  de  lungimea  trenului  posterior  care  are   aceleasi  puncte   de   reper, dar se masoara orizontal.
Masuratori de largime
Largimea pieptului este distanta dintre articulatiile scapulohumerale. Ca puncte de reper în determinarea largimii pieptului se iau proeminentele laterale  ale extremitatii  superioare  a  humerusului. Prezinta o  importanta  mare, dând indicatii atît în legatura cu dezvoltarea cavitatii toracice cât si cu dezvoltarea corporala în ansamblu.
    Largimea toracelui sau diametrul bicostal reprezinta distanta dintre punctele cele mai proeminente ale coastelor, imediat înapoia spetelor. Largimea toracelui poate fi luata si la punctele cele mai proeminente ale coastelor false, dar aceasta dimensiune poate fi modificata, în special la rumegatoare, de gradul de încarcare al aparatului digestiv. Aceasta dimensiune da indicatii asupra dezvoltarii cavitatii toracice si asupra formatului ei, atunci cînd o comparam cu adîncimea toracelui.
    Largimea crupei la solduri este distanta dintre unghiurile externe ale oaselor iliace. Punctele de reper sunt la partea exterioara a acestora. Este largimea cea mai mare a crupei.
    Largimea crupei la articulatiile coxofemurale este distanta dintre punctele externe ale acestor doua articulatii si ea ne da indicatii asupra dezvoltarii planseului bazinului.
    Largimea crupei la ischii este distanta dintre cele doua protuberante ale ischiilor. Ne da indicatii asupra dezvoltarii partii posterioare a bazinului.
Masuratori de perimetre
    Perimetrul toracic se ia cu panglica, imediat înapoia spetelor, pe linia verticala ce trece tangential prin unghiul superoposterior al spetei. Este una din masuratorile cele mai importante, dându-ne indicatii asupra dezvoltarii cavitatii toracice si a corpului în ansamblu.
    Perimetrul fluierului se ia cu panglica la nivelul unde treimea mijlocie a fluierului se uneste cu treimea lui superioara, unde deci fluierul are perimetrul cel mai mic. Ne da indicatii asupra gradului de dezvoltare a scheletului.
    Masuratori ale capului
    Lungimea capului, la taurine, este distanta de la creasta occipitala la bot, adica pâna la limita inferioara a partii acoperite de par.
    Lungimea fruntii se ia de la creasta occipitala al lungimii capului pâna la linia care uneste unghiurile interne ale ochilor.
    Lungimea fetei se determina scazând lungimea fruntii din lungimea capului.
    Largimea fruntii este dimensiunea transversala cea mai mare a fruntii si se masoara cu compasul, la punctele cele mai departate ale arcadelor orbitare.
    Îngustimea fruntii este dimensiunea transversala cea mai mica a fruntii.
Metoda ultrasunetelor constituie o metoda obiectiva de apreciere a calitatii comerciale a bovinelor vii, dar mai rar folosita la aceasta specie. Se utilizeaza în scopul evidentierii grasimii de acoperire si a grosimii muschiului Longissimus dorsi.
    În acest scop, se foloseste aparatul de ultrasunete, astfel:
•    se stabileste locul unde se efectueaza masuratoarea (la nivelul coastei a 9-a, pâna la articulatiile dintre a 3 -a si a 4-a vertebra lombara);
•    se tunde parul din zona respectiva si se unge suprafata tunsa cu ulei de ricin, ulei vegetal sau vaselina neutra;
•    se aplica aparatul pe suprafata tunsa si se citeste direct grosimea seului de acoperire.
Cu respect,
         Aurelian Lupu