“Poveschile lu’ Bace Toghiere”


Cine este Bace Toghiere?

Acest nume simplu contureaza un personaj menit sa readuca lumea satului de altadata, menit sa renasca traditiile si obiceiurile din popor.  Prin simplitatea-i, intelepciunea si bunatatea sufletului,  Bace Toghiere se materializeaza, devine un exemplu demn de urmat…e omul simplu de la tara, dar care are mereu o vorba buna…omul care apreciaza viata in totalitate “viata-i frumoasa da’ scurta ase ca ascultat si vighiet’ ”. 

Cu ajutorul creatorului sau, Gheorghe Hodrea, “Povestile lu’ Bace Toghiere” au intrat in casele si in sufletele cititorilor, prin credinta ca inca mai sunt generatii care cunosc cuvintele vechi si deseori se gandesc cu nostalgie la anii copilariei, la “pita cu unsoare impanata cu ceapa si presarata cu sare, piper si piparca rijnita, la tocana da croampe cu carnie, la placinta coarda cu mac...”.
 
Presarate cu multe cuvinte vechi, poveştile nu sunt doar aducatoare de zambete sau chiar hohote de ras, ci ele vin sa improspateze in mintile si sufletele cititorilor amintirile anilor frumosi petrecuti la tara, casele vechi, ulitele satului, lavitele de la ulita, chipuri de oameni, obiceiuri, fel si fel de mancaruri si placinturi.
 

Cum il descrie autorul?

“Potrivit da inalt, mai mult sclab, veteran da razboi, cam la 82 da ani, placut la voarba si port, gata oricind si-t’ deie on sfat da folos, intalept, trecut pin mulchie, preceput la treburile gospodareschi. Consecvent in ceea ce priveschiee imbracaminchia locului:

 – vara purta: in picioare sclarfe ori sandale niegre, pantaloni niegri, subtiri, strinsi int-o curaua da pchiele nieagra, chimeşe alba cu cel mult tri bumbi mici la grumaz (da obicei, doi dintri ei ierau dazbumbat’), zobon niegru pasta chimese, clop niegru mai subtire. Pasta chimese si zobon, cind iera mai rece , lua vizlicu’.

- iarna purta: in picioare boconci din pchiele da porc, niegri, bocsalit’. Cind meria inghieva, cu treburi importante, lua cizmile da box, bocsalichie ca la armata da chie veghiai in iele. Pasta hanie lua rocu’, o haina din material gros, gria, da trebuia doi oameni si-l imbrece. Pa cap, cuşma din pchiele da oaie, niagra, ‘nalta si ascutita ca o capita da paie. Pa ochi, da’ numa’ cind ştudia uisagu’, ochieri rotunz’ cu rama niagra. Rar da tat, pufaia dintr-o tigare tip trabuc, facuta din duhan taiet minintal pa on fund da lemn si ‘pachetat in frunza da duhan, samn ca sa ginghieşchie iel cinie schie la ce.

Oamini buni, aista-i, Bace Toghiere si-n continuare am si va fac cunoscuchie poveschile lui. Si le cichit’ sinatosi!

Dictionar: sclarfe – şlapi; bumbi – nasturi; grumaz – gat; zobon – vesta; clop – palarie; vizlicu’ – vestonul; boconci – bocanci; bocsalit’ – lustruiti cu crema de ghete; cizme da bocs – cizme din piele, inalte, ce se lustruiau cu box; rocu’ – palton taranesc, mai scurt; cusma – caciula din piele de oaie; uisagu’ – ziarul; duhan – tutun; minintal – marunt." (Gheorghe Hodrea)
                                                                                                                               


Episodul I: Bace Toghiere si Hicler

Acest episod prezinta povestea de razboi, confruntarea directa dintre Bace Toghiere si Hitler. Nu am sa spun mai multe am sa va las sa intrati in atmosfera de pe front.

 Pentru mai multe detalii accesati www.bacetoghiere.ro
 

Autor: Raluca Hodrea