Bolile ardeiului

1. Pătarea inelară cloroto-necrotică a ardeiului -Pepper chlorotic necrotic ringspot

    Boala a fost semnalată în România în 1980 în culturile de ardei din spaţiile protejate.

Simptome. Pe frunzele tinere, prezenţa virozei se observă prin transparenţa şi îngălbenirea nervurilor principale şi semnalarea de inele sau linii de culoare verde deschis sau gălbui. Frunzele mai bătrâne manifestă simptome de arsură variate ca formă şi ca urmare, apare desfrunzirea vârfurilor plantelor. Frunzele ce cresc ulterior sunt deformate, cu pete brune. Pe tulpini apar pete de decolorare sau brune şi ca urmare creşterea este încetinită, iar fructele ce apar nu au valoare comercială.

Transmitere-răspandire. Virusul este transmis de la plantă la plantă prin vectori (diferite insecte, acarieni), prin inoculare de suc.

Prevenire şi combatere. Se recomandă aplicarea de tratamente chimice cu insecticide şi acaricide, iar în sere scoaterea şi arderea plantelor atacate.

2. Mozaicul castraveţilor la ardei -Cucumber mosaic virus in pepper

 

Culturile de ardei din câmp şi spaţii protejate suferă frecvent din cauza atacului acestui virus, boala fiind cunoscută şi sub numele de "piticirea şi îndesirea tufelor de ardei" descrisă în 1961 de I. Pop şi E. Docea.

Simptome. Variaţia simptomelor este în funcţie de soi, momentul îmbolnăvirii şi condiţiile climatice. Plantele tinere infectate au talia mult redusă, cu până la 50 % din înălţimea plantelor sănătoase. Atât internodiile tulpinale cât şi ramificaţiile tulpinale sunt scurte, ceea ce face ca frunzele să apară grupate în rozete. Frunzele formate înainte de infecţie prezintă o suprafaţă normală dar cu pete mari neregulate, de culoare maronie. Frunzele apărute după infecţie sunt mici, cu limbul deformat, alungite, curbate lateral, cu pete verzi-deschis ce alternează cu pete verzi închis. Pe tulpinile atacate pot fi observate uneori pete de arsură, cenuşii sau brune. Fructele nou apărute sunt mici, deformate şi nu pot fi comercializate.

Transmitere-răspândire. Virusul prezintă un cerc larg de gazde, specii de plante anuale şi perene care constituie rezervoare ale virusului pe timpul iernii.Dintre aceste gazde enumerăm: rocoina, traista ciobanului, trei fraţi pătaţi, scânteuţă, râjină, urzica moartă etc. În cursul perioadei de vegetaţie, transportul virusului este asigurat de mai multe specii de afide.

Prevenire şi combatere. În vederea prevenirii infecţiilor la răsad, acesta va fi obţinut în compartimente separate fără alte solanacee şi va fi tratat cu insecticide care distrug afidele. În sere, solarii şi câmp se vor face tratamente periodice cu insecticide, iar printr-o erbicidare corectă, se vor distruge eventualele gazde ale virusului. La culturile din câmp destinate obţinerii de sămânţă se va asigura o izolare spaţială faţă de celelalte culturi atacate de acest virus.

 

3. Mozaicul tutunului la ardei - Tobacco mosaic virus in pepper

Viroza este cunoscută pe toate continentele în culturile de ardei protejate unde frecvenţa ei ajunge la 70-80 % şi în culturile de câmp unde această frecvenţă este de 30-40 %.

Simptome. Virusul are tulpini comune şi o tulpină specifică a ardeiului, iar simptomele, variază în funcţie de acestea şi de soiul cultivat. Soiurile infectate cu tulpina de virus a ardeiului au simptome de mozaic galben specifice, prin apariţia în spaţiile dintre nervuri a unor pete galbene. Pe fructele deja formate apar pete neregulate sau circulare, de culoare maro. Fructele ce apar mai târziu, după infecţie, sunt mici, deformate, cu pete clorotice sau cu pete verzi închis pe fondul verde normal al fructului. Plantele bolnave se recunosc uşor datorită creşterii încetinite şi a aspectului mozaicat al foliajului. Uneori, la soiurile sensibile se observă o mozaicare, urmată de pete de arsură, circulare. Dacă plantele sunt virozate în stadiu tânăr, pe frunzele bazale apar pete necrotice, de 0,7-1,5 cm, iar la baza tulpinii apar zone maronii şi chiar o brunificare a vârfului rădăcinii, ce duce la ofilirea plantelor.

Transmitere-răspândire. Transmiterea virusului în cultură se face prin contactul direct între plantele bolnave şi cele sănătoase şi prin inventarul de lucru. De la un an la altul, se transmite prin sămânţa infectată, sol sau inventarul de lucru, pe care virusul rezistă mult timp.

Prevenire şi combatere. Sămânţa va fi tratată prin scufundare timp de 2 ore în soluţie de fosfat trisodic 10 %, urmată de spălări repetate sau prin tratament termic la 76oC timp de 3 zile. Pământul folosit în răsadniţe trebuie să provină dintr-un loc unde nu s-au cultivat solanacee (tomate, ardei, vinete) şi va fi dezinfectat cu formalină 1 %. În toate culturile de ardei, se va urmări ca acestea să nu urmeze după o altă cultură sensibilă la acest virus. Cultivarea de soiuri rezistente este singura măsură ce poate asigura sănătatea plantelor.

 

4. Virusul Y al cartofului la ardei - Potato virus Y in pepper

Boala de origine americană este astăzi răspândită şi în Europa fiind cunoscută sub numele de "mozaicul nervurian" sau "necroza nervurilor ardeiului".

Simptome. Frunzele tinere de la plantele infectate cu acest virus prezintă pete de decolorare, de dimensiuni reduse, care se pot uni, formând zone decolorate ce se extind de la vârful frunzei spre bază. În final frunza se îngălbeneşte rămânând numai zone verzi paralele cu nervurile. La soiurile mai sensibile apare gofrarea limbului frunzelor, deformarea lui, răsucirea în formă de cornet şi chiar desfrunzirea înainte de vreme a plantelor.

Transmitere-răspândire. Virusul este luat de afide care îl transportă. Sursa de infecţie permanentă o constituie culturile de cartof, tutun, tomate şi florile de petunie.

Prevenire şi combatere. Răsadul de ardei va fi protejat de infecţii prin aplicarea tratamentelor cu insecticide împotriva afidelor. La culturile de câmp, se are în vedere respectarea unui spaţiu de izolare faţă de culturile de cartof. În culturile semincere se pot face tratamente cu uleiuri minerale dar, cea mai eficientă metodă rămâne folosirea de soiuri rezistente.

 

5. Mozaicul lucernei la ardei - Alfalfa mosaic virus in pepper

Boala cunoscută şi sub numele de "pătarea galbenă a ardeiului" este de origine americană (1947) dar, acum este răspândită peste tot unde se cultivă ardeiul, inclusiv România (I. Pop, 1986).

Simptome. Plantele virozate prezintă pe frunze pete mari, galbene sau galbene-aurii, urmate de arsura zonelor şi căderea frunzelor. Tulpinile prezintă arsuri alungite, iar din muguri apar frunze tinere deformate şi mozaicate. Fructele ce apar pe astfel de plante sunt mici, deformate, cu pete de arsuri, fără valoare comercială. Sunt afectate în special culturile de ardei din ciclul II, în cursul lunii septembrie.

Transmitere-răspândire. Virusul este transmis de 13 specii de afide dar, poate fi transmis de la un an la altul parţial (1-5 %) şi prin sămânţă. Una dintre plantele rezervoare de virus este o buruiană gazdă - susaiul.

Prevenire şi combatere. La alegerea terenurilor pentru loturile semincere de ardei, trebuie să se ţină seama de posibilităţile de transmitere a virusului de la lucernă, respectând izolarea spaţială de 500 m. La înfiinţarea culturii se va porni de la sămânţă sănătoasă, iar între lucrările de îngrijire, se va acorda o atenţie deosebită stropirilor cu insecticide pentru combaterea afidelor.

  

 Autor: Robert Popescu