Bolile Tomatelor-Partea 3 din lista bolilor intalnite in Romania
15. Mana de sol - putrezirea rădăcinilor, tulpinilor şi fructelor - Phytophthora parasitica
Boala apare în special pe spaţiile protejate, dar şi în câmp în culturile nearăcite şi numai în perioadele cu temperaturi ridicate în sol. Ciuperca descriscă mai întâi în S.U.A. în 1917, a trecut şi în Anglia în 1921, iar din 1968 este prezentă în România, unde a produs pagube între 5-20 % la culturile din câmp deschis şi
10-60 % în sere şi solarii.
Simptome. În prima parte a perioadei de vegetaţie, ciuperca produce o brunificare a vârfului rădăcinii principale şi a rădăcinilor secundare, urmată de brunificarea bazei tulpinii, veştejirea şi moartea plantelor.Ţesuturile atacate, brunificate, devin sfărâmiciose datorită putrezirii uscate a lor. În condiţii de umiditate ridicată, pe baza tulpinii atacate, se formează un puf albicios. Prezenta ciupercii în tulpină, duce la dezvoltarea de rădăcini adventives (la suprafaţa solului), iar frunzele bazale se îngălbenesc, se lasă în jos şi cad. Plantele care în primele faze manifestă pete verzi închise la bază, urmate de brunificarea zonelor, îngălbenirea şi căderea frunzelor, se vor usca foarte repede, imediat după plantare. Atacul pe fructe este cunoscut sub numele de putrezire în formă de "ochi de iepure". Tomatele verzi din etajul inferior, în urma atacului, prezintă pete verzi-cenuşii, cu margini difuze, cu zonalităţi concentrice, bruneviolacei, ce dau un aspect marmorat suprafeţei fructelor şi vor prezenta un putregai umed. Fructele atacate nu ajung la coacere, cad pe sol şi pe ele ciuperca va sporula puternic. În cazul în care apar infecţii târzii şi este temperatură scăzută, evoluţia bolii este lentă, iar ofilirea şi uscarea plantei începe odată cu coacerea fructelor. Cercul de plante gazdă al patogenului include în afară de tomate, fasole, ceapă, vinete, pepeni, ardei.
Transmitere-răspândire. Ciuperca rezistă în sol sub formă de spori de rezistenţă. În cursul vegetaţiei transmiterea ciupercii se face prin sporii ce se găsesc în apa de ploaie. Ciuperca poate trece de la fruct la fruct chiar şi în timpul transportului şi depozitării acestora.
Prevenire şi combatere. Răsadul de tomate va fi produs numai în sol dezinfectat cu Dazomet (500 kg/ha), cu vapori supraîncălziţi (80-90oC) timp de o oră sau cu Nemasol 510 – 700 l/ha la temperatură mai mare a solului de 150, cu 21 zile înainte de plantare,întrucât ciuperca poate supravieţui în sol 4 ani.
Tratamentele la samânţă se fac cu: Captadin 50 PU-4 g/kg săm. La repicare, răsadul va fi sortat, apoi udat cu o suspensie de Previcur 607 CS-0,2 % în cantitate de 40-50 ml/plantă, Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % - 3 l/sol/m2, Folpan 50 WP 0,2 % - 4-5 l/m2, Folpan 80 WDG-0,3 % sau Aliette 80 WP 0,4 % - 5 l/sol/m2. În timpul vegetaţiei, stropirile recomandate pentru mană sunt bune şi pentru mana de sol, sau se fac stropiri speciale cu: Aliette 80 W-0,4 % (5 l/m2 soluţie); Folpan 50 WP- 0,2 %; Previcur 607 SL 0,15-0,25 % ,Previcur Energy 0,1%(3 l soluţie pe m2 ); Proplant 72,2 SL 0,15-0,25 % (3-5 l/ha); Tachigaren 30 L-0,1% (200 ml soluţie/plantă).
În spaţiile protejate se va face obligatoriu o nouă dezinfecţie a solului înaintea ciclului doi de producţie.
16. Făinarea tomatelor - Leveillula taurica
Boala, deşi este cunoscută de mult în Europa, în România a fost semnalată abia în 1964 în sudul ţării, apoi s-a extins şi spre nord.
Simptome. Ciuperca poate ataca toate organele aeriene dar, în mod deosebit, se observă pe frunzele bazale mai întâi, apoi este prezentă şi pe cele din etajele superioare. Zonele parazitate prezintă o îngălbenire pe partea superioară a frunzei, iar pe partea inferioară, zona se acoperă cu un miceliu alb-cenuşiu, cu aspect prăfos.
Ţesuturile afectate se brunifică frunzele se usucă în întregime, iar pe plantele atacate se formează un număr mic de fructe, mai mici ca dimensiuni, care ajung târziu la maturitate. Ciuperca produce pagube mai mari în culturile din spaţiile protejate unde evoluţia sa este favorizată de temperaturile cuprinse între 18-24oC şi umiditatea de 70-82 %. Din cercul de plante gazdă a ciupercii mai fac parte vinetele, ardeii, anghinarea şi chiar unele bostănoase.
Transmitere-răspândire. Ciuperca rezistă în sol pe resturile vegetale sub formă de fructificaţii de rezistenţă (cleistotecii), din care în anul următor vor ieşi sporii ce pot produce noi infecţii. În cursul vegetaţiei, sporii purtaţi de vânt, picăturile de apă de ploaie sau apa de irigaţie, asigură răspândirea ciupercii.
Prevenire şi combatere. În spaţiile protejate se recomandă dezinfecţia solului, rotaţia culturilor, distrugerea resturilor ce ar putea avea forma perfectă şi la apariţia primelor simptome, se vor adăuga în soluţiile folosite ca tratamente preventive pentru mană şi sulf muiabil 0,4 %.
În cazul extinderii atacului, cultura se va trata cu: Metoben-0,15 %; Rubigan 12 EC-0,03 %;Karathane FN 57-0,1 % Saprol 190 EC-0,125 % (t.p.21 z) Topas 100 EC-0,035 % (t.p 7 z.); Labilite 70 WP-0,2 % (timp de pauză 28 zile).
17. Putrezirea coletului - Didymella lycopersici
Boala semnalată în 1907 în Ungaria s-a extins în toată Europa cu predilecţie în culturile din seră. Din 1955 putrezirea coletului tomatelor este prezentă şi în România, în solarii sau sere neîncălzite.
Simptome. Atacul ciupercii afectează toate organele plantelor, rădăcini, tulpini, frunze şi fructe, însă cele mai mari pagube se înregistrează când sunt atacate rădăcinile şi baza tulpinii. Rădăcinile atacate prezintă pete brune închis în dreptul cărora ţesuturile putrezesc uscat. Pe tulpini, la bază, apar pete brune-negricioase de 5-6 cm lungime sau chiar un inel de putregai uscat, în dreptul căruia se văd puncte mici negre. Atacul pe tulpini porneşte de la micile răni produse la copilire, ţesuturile se colorează în brun, se scufundă şi crapă, iar scoarţa se poate desprinde parţial de ţesuturile lemnoase. În culturile de câmp, atacul poate fi semnalat chiar pe cozilei fructelor şi pe fructe. Acestea prezintă pete brune, umede, cu cercuri concentrice, cu ţesuturi brune în pulpa ce în final putrezeşte. Seminţele din astfel de fructe vor fi infectate şi ar putea fi o sursă de infecţie în culturile anului următor. În centrul zonelor brunificate se observă puncte mici, negre, reprezentate de fructificaţiile ciupercii.
Transmitere-răspândire.În cursul vegetaţiei, răspândirea ciupercii este asigurată de picăturile de ploaie sau de apa de irigaţie şi vânt, ce răspândesc sporii din cordoanele gelatinoase ce ies din fructificaţii. De la un an la altul, transmiterea ciupercii este asigurată de sporii sau ascosporii (sporii din fructificaţiile de rezistenţă), ce rămân sau se formează pe resturile vegetale. În cazul în care s-au recoltat seminţe de la fructele atacate, atacul poate apărea pe tinerel Evoluţia bolii este mai rapidă pe solurile cu umiditate medie şi la temperaturi cuprinse între 18- 21oC. Pătrunderea ciupercii în plantă se face fie prin deschiderile natural (stomate), fie direct şi este favorizată de o umiditate atmosferică cuprinsă între 85-90 %.
Prevenire şi combatere. În vederea evitării infecţiilor se recomandă pentru sere, dezinfectarea solului cu Dazomet, iar pentru câmp, un asolament de 3-4 ani. Sămânţa va proveni numai din fructe sănătoase şi va fi tratată cu un dezinfectant ca: Apron 35 SD-2,5 g/kg, Previcur 0,15-0,25 g/kg sau Rovral- 5 g/1 kg sămânţă. În sere sau în câmp, tratamentele efectuate pentru prevenirea atacului de mană de sol, septorioză, alternarioză sunt bune şi pentru prevenirea atacului acestei ciuperci.
18. Putregaiul alb al tomatelor - Sclerotinia sclerotiorum
Putregaiul alb al tomatelor este o boală frecvent întâlnită în toate culturile de seră, solarii şi chiar în câmp, întrucât ciuperca are multe plante gazdă. Cele mai mari pagube se înregistrează în sere. Prima menţionare a sa în România datează din 1940, când a fost găsită în serele din jurul Bucureştiului.
Simpome. Pe rădăcinile superficiale şi la baza tulpinii, ciuperca produce pete brune închis cu aspect umed, pete ce se acoperă cu un puf albicios -cenuşiu, pe care îl regăsim şi în măduva tulpinii.Ţesuturile atacate putrezesc, se înmoaie, planta se ofileşte şi după două săptămâni se usucă.Pe ţesuturi şi mai ales în interiorul tulpinilor atacate, apar în miceliu, corpi negri - scleroţii ciupercii. În
condiţii de umiditate excesivă, pot fi atacate şi fructele care după înmuiere se desprind de codiţe şi cad. Îngrăşămintele organice în exces, umiditatea mare şi temperatura de 20oC sunt factorii favorizanţi, ce asigură extinderea rapidă a atacului în sere.
Transmitere-răspândire. Scleroţii germinează în solurile umede şi formează, în mod obişnuit, filamente de infecţie ce vor pătrunde direct în plante sau prin rănile provocate de insecte, melci sau chiar de uneltele de lucru. Fragmente de miceliu apărut pe plante, pot fi transportate de curenţii de aer şi vor
produce noi infecţii. Ciuperca este întâlnită pe cartof, tutun, floarea soarelui, o multitudine de plante din flora spontană şi pe toate legumele cultivate în seră, solarii şi câmp.
Prevenire şi combatere. În vederea evitării îmbolnăvirii plantelor, de cea mai mare importanţă sunt măsurile preventive. În acest sens se va evita cultivarea legumelor pe terenuri ce reţin apa, sau pe cele în care s-a manifestat atacul. Un asolament de 3-4 ani poate preveni parţial atacul. În culturi, se va face eliminarea plantelor atacate, acestea să find scoase în saci de polietilenă, pentru a nu se răspândi fragmentele de miceliu. În seră şi solarii, se vor planta tomatele numai în soluri dezinfectate termic şi se va asigura o aeraţie corespunzătoare a plantelor prin desfrunzirea părţii bazale.
19. Pătarea albă a frunzelor de tomate - Septoria lycopersici
Boala aceasta a fost semnalată în 1884 în Argentina, apoi în 1886 în America de Nord şi Australia, iar din anul 1901 este cunoscută în Europa unde, actualmente este răspândită în toate culturile de câmp şi solarii, putând provoca pagube de până la 50 % din recoltă. În România boala este semnalată în toate lucrările de stare fitosanitară începând din 1929, ca producând pagube de 30-74 % datorită uscării şi desfrunzirii înainte de vreme a plantelor.
Simptome. Primele simptome apar pe răsaduri sau pe etajele inferioare de frunze a plantelor, sub forma unor pete circulare de 1-4 mm, de culoare brună. Ţesuturile din centrul petelor devin cenuşii, cu puncte mici brune-negricioase, dar înconjurate de un inel brun. În funcţie de rezistenţa soiului, pe frunze vom întâlni un număr mai mare sau mai mic de pete, cu mai mult sau mai puţine puncte brunenegricioase, reprezentate de fructificaţiile ciupercii.
Transmitere-răspândire. Ciuperca se răspândeşte în cursul vegetaţiei de la o plantă la alta, de la un etaj de frunze la altul, prin intermediul sporilor purtaţi de curenţii de aer, picăturile de ploaie sau apa de irigaţie. În cazul în care umiditatea atmosferică este în jur de 90 % şi temperatura oscilează între 20-27oC, infecţiile urmează rapid, în 12 zile apărând noi generaţii de spori. Sporii iernează pe resturi vegetale (unde pot rezista chiar 21-27 luni) şi vor germina la temperaturi cuprinse între 3-32oC, formând un miceliu ce pătrunde prin deschiderile naturale (stomate) în ţesuturi. Cercetările întreprinse asupra acestei ciuperci, au semnalat prezenţa a două rase fiziologice, precum şi faptul că nici un soi sau o populaţie locală nu este imună la atacul ciupercii. Soiul Natalia omologat în 2003 este tolerant la această boală. Din cercul de plante gazdă al ciupercii, mai fac parte o serie de plante ca:vinetele, cartoful, laurul, zârna, petuniile şi păpălău (Physalis).
Prevenire şi combatere. Măsurile preventive constau în adunarea şi arderea resturilor de frunze atacate în răsadniţă şi câmp, dezinfectarea răsadniţelor cu formol 2,5 %, sortarea răsadurilor la transplantare şi îndepărtarea frunzelor bazale cu început de atac. Dintre soiurile omologate, numai Dacia (semitardiv) şi hibridul Ioana sunt mijlociu de rezistente la septorioză.Soiul Natalia omologat în 2003 este tolerant faţă de această boală. În cazul unui atac puternic, la avertizare, se vor face tratamente cu produse din grupele
Gr.C: Antracol 70 WP-0,2 % (t.p. 7 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p. 14 z.); Dithane M 45-0,2 % (t.p. 14 z.); Nemispor 80 WP-2 kg/ha; Vondozeb-0,2 % (t.p. 14 z.); Vondozeb 75 DG 0,2 % (t.p. 14 z.); Polyram combi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Trimangol 80 PU-0,2 % (t.p. 28 z.);
Gr.D: Bavistin DF-0,05 % (0,5 kg/ha); Carbendazin 500 SC-0,05 %, Agrocarb 50 SC – 0,05 %(0,5 l/ha);
Gr.F:Bravo 500 SC-0,4 %) (t.p. 7 z.); Captadin 50 PU-0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 50 WP- 0,2 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP-0,125 (t.p. 21 z.); Folpan 50 WP-0,2 %; Merpan 50 WP- 0,2 % (t.p. 21 z.); Merpan 50 PU-0,2%(2 kg/ha) Gr.L: Labilite 70 WP- 0,2 % (t.p. 28 z.); Shavit F 71,5 WP- 2 kg/ha (0,2 %); Kasumin 2 WP-0,15 %; Kasumin 2 L-0,15 %.
ATENTIE-alternaţi la tratamente produsele din mai multe grupe.
20. Suberificarea rădăcinilor de tomate - Pyrenochaeta lycopersici
Boala a apărut în Olanda însă acum este cunoscută în multe ţări ale Europei. În România a fost semnalată în 1965, în serele de la Lemeni şi Işalniţa.
Simptome. Rădăcinile plantelor atacate prezintă zone suberificate, brune, în dreptul cărora în ţesuturi apar crăpături ce se adâncesc.
Ţesuturile au o consistenţă moale, spongioasă, din care cauză se numesc, "rădăcini de plută". Partea aeriană a plantei prezintă simptome de îngălbenire, creştere întârziată, fructificare slabă şi ofilire. Pe zonele atacate, apar mici puncte negre.
Transmitere-răspândire. Ciuperca rezistă în sol, pe resturile de rădăcini, sub formă de miceliu sau fructificaţii. Aceste resturi vor constitui sursa primelor infecţii, iar în cursul vegetaţiei, ciuperca se răspândeşte prin sporii duşi de apa de irigaţie.
Prevenire şi combatere. Ciuperca fiind specifică "de sol", măsurile de prevenire trebuie să se axeze pe dezinfectarea solului în sere şi răsadniţe, pe măsurile agrotehnice (asolament) şi de igienă culturală pentru tomatele din câmp. Tratamentele chimice executate pentru prevenirea şi combaterea atacului de Pythium sp. şi Phytophtora parasitica sunt bune şi pentru acest patogen.
