21. Putregaiul rădăcinilor şi fructelor de tomate -Colletotrichum atramentarium

   Simptome. Ciuperca atacă fructele încă de când sunt verzi dar, abia pe fructele coapte apar simptome caracteristice, pete mici, circulare, mai închise la culoare, în dreptul cărora ţesuturile se scufundă. Pe suprafaţa petelor de 0,5-1,2 cm, apar zonalităţi concentrice, iar sub coajă se ridică puncte negricioase 

După crăparea cojii, apare o masă de spori roz-portocalie, iar ciuperca pătrunde mai adânc în pulpă. Ciuperca atacă şi frunzele, pe care produce puncte negre, înconjurate de zone galbene şi rădăcinile pe care produce zone de putregai uscat, acoperite de numeroşi scleroţi mici, de culoare neagră.

   Transmitere-răspândire. Transmiterea ciupercii este asigurată de microscleroţii din sol care, la 25oC şi umiditate mare, germinează şi dau filament de infecţie ce parazitează rădăcinile şi partea bazală a tulpinilor, pe care apar primele lagăre cu spori, ce vor fi purtaţi de picăturile de ploaie. Sporii ajunşi pe fructele verzi, prin germinare, vor forma micelii ce pătrund prin coaja fructelor care, nu manifestă simptomele caracteristice decât în faza de coacere deplină. În cercul de plante gazdă a ciupercii intră, şi ardeii şi vinetele.

    Prevenire şi combatere. Măsurile de igienă culturală, reprezentate prin  strângerea rădăcinilor şi fructelor atacate, sunt importante pentru prevenirea apariţiei bolii. Rotaţia culturii de 3-4 ani, irigarea prin canale şi amplasarea culturilor pe terenuri cu un bun drenaj (scurgere) sunt măsuri obligatorii de prevenire care vor fi completate cu tratamente chimice în perioada de vegetaţie folosind Bavistin DF 0,05-0,1 %, Bravo 50 SC-0,4 % sau zeamă bordoleză 1 %.

22. Putregaiul cenuşiu al tomatelor - Botrytis cinerea

                                       

   Boala apare în culturile de tomate protejate şi în câmp, numai în condiţii de luminozitate scăzută, temperatură scăzută şi umiditate mare.

  Simptome. Ciuperca atacă frunzele, cozile acestora, tulpinile şi fructele. La baza tulpinilor apar zone uşor scufundate, eliptice, de culoare brună, ce se acoperă cu un miceliu cenuşiu, ce dă culoarea brun-cenuşie zonei distruse. În cazul putrezesc, se acoperă cu miceliu şi cad înainte de vreme. Pe fructele mici apar pete de 2-5 mm în diametru, la început argintii, apoi cu un punct central brun, acestea fiind numite "pete fantomă".

                           

Dacă în cultură se menţine umiditate atmosferică ridicată, atacul progresează de pe cozile fructelor aproape coapte, pe fructe, sub forma unor pete apoase (este afectată toată pulpa) acoperite cu un puf cenuşiu. În condiţii de temperaturi sub 25oC, pe miceliul ciupercii apar scleroţii,cenuşii-olivacei ce la maturitate devin negri.

 

                               

   Transmitere-răspândire. Ciuperca rezistă de la un an la altul, de la un ciclu de vegetaţie la altul pe resturile vegetale unde trăieşte ca saprofit. Transportul sporilor în câmp şi spaţii protejate este asigurată de curenţii de aer şi de picăturile de apă de ploaie sau de irigaţie. Infecţiile se produc de regulă prin rănile produse la copilit, cârnit, defoliat dar şi direct prin penetrarea ţesuturilor de către miceliile de infecţie. Ciuperca atacă şi ardeii, vinetele, castraveţii, fasolea, varza, salata etc.

                                            

    Prevenire şi combatere. În prevenirea bolii, măsurile de igienă cultural sunt esenţiale. În culturi, se vor îndepărta periodic frunzele şi fructele atacate, se va asigura o aerare corespunzătoare şi o temperatură constantă, fără oscilaţii sub 20oC, când se produce condensul, favorabil infecţiilor.Tratamentele chimice se vor aplica de la apariţia bobocilor florali, la intervale de 7-10 zile cu produsele din grupele:

 Gr.C: Mancozeb 800-2 kg/ha (t.p. 21 z.);

 Gr.D: Carbendazin 500 SC-0,05 %; 

Gr.F: Bravo 500 SC-1,5-2 l/ha (0,2 %) (t.p. 7 z.); 

Gr.G: Rovral 50 WP-0,035 % (tomate seră) (t.p. 21 z.); Rovral PU-0,035 % (t.p. 21 z.- câmp) şi seră;Sumilex 50 PU-0,1 % (tomate solar); Sumilex 50 WP-0,1 % (t.p. 14 z. solar);

Gr.K:Teldor 500 SC-0,08 %(0,8 l/ha); 

Gr.L: Calidan SC-0,15 % (tomate-solar);Konker-0,125 % (tomate câmp); Labilite 70 WP-0,2 %(t.p. 28 z.);

 Gr.N:Trichodex 25 WP-2 kg/ha.

Atenţie: alegeţi produse din diferite grupe!

23. Pătarea cafenie a frunzelor de tomate - Fulvia fulva

                  

    Boala de origine americană, este cunoscută azi în toate ţările cultivatoare de tomate unde, în condiţii favorabile, poate produce pierderi de producţie de 15-25 %. În România a fost semnalată în 1935 şi de atunci este menţionată anual în Starea fitosanitară.

   Simptome. Atacul este semnalat mai întâi pe frunzele bazale, apoi poate  apărea pe tulpini, cozile frunzelor, frunzuliţele de la baza florilor, petale şi chiar fructe. Frunzele atacate prezintă pete gălbui, mici, care se vor extinde, putând atinge 0,3-5 cm în diametru. Culoarea petelor este gălbuie, apoi galbenă, cu margini difuze pe faţa superioară a limbului şi cafenie pe faţa inferioară, unde se observă un puf cafeniu .

                             

    Prin uscarea prematură a frunzelor atacate, dezvoltarea fructelor este oprită, acestea rămând mici.

    Transmitere-răspândire. Sporii ciupercii sunt duşi de curenţii de aer şi germinează în absenţa picăturilor de apă, însă în prezenţa unei umidităţi aerului cuprinsă între 85-100 %. Vânturile şi ploile puternice împiedică evoluţia acestei ciuperci. Atacul este favorizat de temperaturile cuprinse între 20-24oC când perioada dintre 2 infecţii este de două săptămâni. Transmiterea ciupercii este asigurată de la un an la altul de miceliul ce rezistă în resturile vegetale din sol şi de sporii ce sunt viabili până la 9 luni.

 

                                          

    Prevenire şi combatere. Prevenirea instalării atacului ciupercilor se poate face în seră, prin dirijarea umidităţii atmosferice şi a temperaturilor sub pragul de favorabilitate a ciupercii. În ultimii ani, a fost avizată folosirea unor hibrizi rezistenţi faţă de acest patogen: Apollo, Gabor, Marfa, Cristal,Sayor, Amati, Marissa, Fino şi Romatos. Combaterea chimică poate fi asigurată prin tratamente repetate în timpul vegetaţiei cu produse din grupele:

 Gr.C: Antracol 70 WP-0,2 %(t.p.7 z.); Dithane 75 WG-0,2 % (t.p.14 z.); Mancozeb 800-2 kg/ha; Vondozeb-0,2 % (t.p. 14 z.);Vondozeb 75 DG-0,2 %; Polyramcombi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF- 0,2 % (t.p. 21 z.);

 Gr.D: Bavistin DF-0,05 %; Bavistin 50 WP-0,05 % (t.p. 21z.); Bavistin FL-0,05 % (t.p. 21 z.); Carbendazin 500 SC-0,05 %; Derosal-50 SC- 0,05 %; Derosal 50 WP-0,05 %(t.p. 14 z.); Benlate 50 WP-0,05 %;Topsin 70 PU-0,1 % (t.p. 14 z.); TopsinM 70 WP-0,1 % (t.p. 14 z.), Carbetim 0,05 %(0,5 l/ha);    

Gr.F: Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha (0,2 %) (t.p. 7 z.); Gr.G: Captadin 50 PU 0,2-0,25 % (t.p. 21 z.); Captan 50 WP 0,2-0,25 % (t.p. 21 z.); Captan 80 WP 0,125-0,160 (t.p. 21 z.); Merpan 50 WP 0,2-0,25 % (t.p. 21 z.); Merpan 50 PU-0,2 %(2kg/ha) 

Gr.J: Trifmine 30 WP- 0,03 % (0,3 kg/ha);

 Gr.K: Euparen 50 WP-0,15 % (t.p. 21 z.);

 Gr.L: Calidan SC- 0,15 % (trat.în solar); Labilite 70 WP- 0,15 % (t.p. 28 z.).

ATENTIE:alternaţi produsele la stropiri, alegând substanţe din diferite grupe!

24. Pătarea brună a frunzelor de tomate - Alternaria dauci

                 

    Alternarioza este o boală prezentă în momentul actual în toate ţările cultivatoare. A pătruns în Europa în 1875 dar, în România este citată abia în 1932. Pagubele cele mai mari se înregistrează în sere şi solarii, dar pierderi semnificative se întâlnesc şi la culturile din câmp.

   Simptome. Boala este întâlnită pe toate organele plantei, tulpini, frunze şi fructe. Răsadurile pot prezenta zone afectate pe tulpiniţe, sub forma unor pete cafenii închis, situate foarte aproape de sol. Acest atac poate produce încetiniri în creşterea sau chiar ofilirea şi uscarea răsadului. După transplantare, în spaţii protejate sau în câmp, pe frunze apar pete circulare, cenuşii-brunii, cu zonalităţi concentrice numite şi "pete ţintă". Petele, la început mici, se extind concentric, pot atinge 2 cm în diametru şi prezintă un inel galben. Pe zona brunificată apare un mucegai fin, negru, iar ţesuturile se brunifică, se subţiază şi uneori se rup, frunzele prezentând perforaţii. În condiţii de umiditate ridicată, boala evoluează rapid, apare veştejirea şi uscarea frunzelor ceea ce duce la desfrunzirea înainte de vreme şi oprirea din creştere a fructelor, ce nu se maturează. Fructele atacate prezintă zone scufundate brune, cu crăpături şi cu zonalităţi concentrice.

   Transmitere-răspândire. Răspândirea ciupercii de la plantă la plantă, de la un etaj de frunze la altul, se face prin intermediul sporilor duşi de vânt sau de picăturile de apă. Temperatura cuprinsă între 2-35oC şi umiditatea atmosferică de 100 % sunt condiţii favorabile atacului. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se face prin miceliu, sporii de pe resturile vegetale şi prin seminţele provenite din fructele parţial atacate.

Ciuperca se poate răspândi cu uşurinţă în terenurile bogate în humus, cele îngrăşate excesiv, în solurile cu lipsă de magneziu şi pe diferite plante: cartof, vinete, măselariţă, ciumăfaie, mătrăgună.

    Prevenire şi combatere. Tomatele se vor planta în soluri îngrăşate echilibrat, fără lipsă de magneziu, curate de buruieni. Solul serelor şi solariilor va fi în prealabil dezinfectat termic sau chimic.

Măsurile de igienă culturale obligatorii ca: strângerea şi arderea resturilor vegetale sau îngroparea lor în profunzime, limitează atacul ciupercii. Între măsurile agrotehnice, remarcăm asolamentul, în care roşiile şi alte solanacee cultivate nu trebuie să revină pe sola ce a fost infestată cu Alternaria, decât după 4 ani. Dintre soiurile omologate, Unirea şi Dacia sunt mijlociu de rezistente la alternarioză. Soiul {tefania omologat în 2001 este tolerant la Alternaria. Înainte de semănat seminţele se vor trata termic cu apă caldă la 50oC timp de 25 minute sau cu fungicide de contact (Gr. A). În vegetaţie se vor aplica tratamente cu produse din grupele: 

Gr.A: Bouillie bordelaise-0,75 % (7,5 kg/ha); Z.B. (BB) Liebor-1 % (10 kg/ha) 

Gr.C: Mancozeb 800-2 kg/ha (t.p. 21 z.) (sol-câmp); Novozir MN 80-0,2 % (2 kg/ha); Polyram combi-0,2 % (t.p. 21 z.); Polyram DF-0,2 % (t.p. 21 z.); Tiuram 75 PU- 0,2 % (t.p. 10 z.),Winner M 80 – 0,2%(2 kg/ha); 

Gr.F: Bravo 500 SC 1,5-2 l/ha (0,2 %) (t.p. 7 z.);

 Gr.G: Folpan 50 WP-0,25 %; Folpan 80 WP-2 kg/ha (0,2 %) (t.p. 21 z.); Rovral 50 WP-0,2 % (t.p. 21 z.); Rovral 50 WP-0,05 % (tomate seră) (t.p. 21 z.); Rovral PU-0,05 %; Sumilex 50 PU-0,05 % tomate solar, Rovral 75 WG -0,08%(0,6 – 0,8 kg/ha);

 Gr.J: Orius 25 EW-0,05 %; Score 250 EC-0,05 % (t.p. 7 z.) (0,5 l/ha); 

Gr.K: Euparen 50 WP-0,15 % (t.p. 21 z.); Euparen multi 50 WP-0,15 %;

 Gr.L: Calidan SC-0,15 % (t.solar); Konker-0,125 (trat. câmp); Labilite 70 WP-0,25 % (t.p. 28 z.); Melody Duo 66,8 WP-3 kg/ha (0,3 %); Patafol- 2 kg/ha (0,2 %) (efect secundar); Ridomil MZ 72 WP-3,5 kg/ha (t.p. 3 z.); Ridomil Gold MZ 68 WP-2,5 kg/ha (0,25 %), Dentamet 31 -0,4%(3-4 l/ha),

25. Ofilirea tomatelor - Fusarium oxysporum f.sp. lycopersici

                             

    Ofilirea tomatelor sau fuzarioza este o boală originară din America, unde a fost descrisă în 1913, însă acum este răspândită în toate ţările cultivatoare de tomate, în zonele temperate sau calde, în special în culturile protejate unde, poate produce pagube mari datorită frecvenţei de până la 50 %. În România ea a fost semnalată în 1969 la tomatele de seră.

    Simptome. Ciuperca poate afecta plantele în toate stadiile de dezvoltare dar, simptomele cele mai evidente apar în timpul maturării fructelor. Un prim simptom este decolorarea nervurilor frunzelor, urmat de ofilirea cozilor acestora şi uscarea frunzelor. Simptomele de veştejire pot apărea numai pe 1-2 ramuri ale plantei, iar restul sunt sănătoase. La o frunză pot fi atacate mai întâi numai ½ (o parte) a frunzuliţelor apoi atacul se generalizează . Plantele parţial ofilite sunt debilitate, creşterea este încetinită şi în final planta se usucă. În condiţiile din seră, evoluţia ciupercii este rapidă, aşa încât în câteva zile planta se veştejeşte în totalitate, chiar dacă la începutul atacului, veştejirea este observată numai ziua. În secţiunea transversală a tulpinii, se observă brunificarea pereţilor vaselor conducătoare, brunificare ce se vede şi în secţiunile efectuate în cozile frunzelor. În vasele conducătoare, se observă prezenţa miceliului ciupercii care împiedică circulaţia sevei. Rădăcinile plantelor ofilite prezintă zone brune, acoperite de un mucegai roz. Ofilirea este produsă şi datorită toxinelor produse de ciupercă. În condiţii nefavorabile, pe spori apar celule de rezistenţă globuloase sau ovoide, negre, care vor asigura transmiterea ciupercii.

                   

    Transmitere-răspândire. Ciuperca rezistă în resturile vegetale din sol sub formă de miceliu, spori sau celule de rezistenţă (clamidospori). După pătrunderea ciupercii în plantă, aceasta se înmulţeşte în vase, iar după moartea plantelor şi apariţia sporilor, aceştia sunt duşi de vânt, apa de irigaţii, apa de ploaie sau de uneltele de lucru.

Atacul ciupercii este favorizat de temperaturile ce variază între 27-28oC, de pH-ul acid şi de excesul de umiditate din solurile grele.

 

                    

` Prevenire şi combatere. Rotaţia culturilor ca factor important în prevenirea bolilor, nu are efect în acest caz, întrucât ciuperca rezistă foarte mulţi ani în sol datorită clamidosporilor (organe de rezistenţă), aşa încât doar distrugerea resturilor vegetale şi ale plantelor de meişor, nalbă şi ştir, care sunt şi ele gazed ale ciupercii, are mare importanţă. În tarlalele cu plante atacate, se va evita irigarea prin rigole sau chiar cea prin aspersiune cu cantităţi mari de apă, pentru a evita răspândirea sporilor. Au fost avizaţi ca rezistenţi la fusarioze următorii hibrizi: Apollo, Gabor, Falcato, Marfa, Sayor, Mariana, Primotom, Early-Nemapride, Diablo, Dicing- Master, Ronco, Missouri, Topspin, Nemapride, Amati, Marissa, Fino, Romatos şi Monika.Dintre soiurile omologate: soiul Kristy 47 are toleranţă la fuzarioză, iar soiul {tefania este rezistent. Soiul Mobil omologat în 2003 este rezistent la această boală. În răsadniţe se va folosi sămânţă tratată cu Tiram 80 WP-3 kg/t. În sere şi solarii, plantele veştejite se vor scoate imediat şi solul în locul respectiv se va uda cu o soluţie de fungicide ca: Topsin 70 PU 0,05-0,1 % (0,5 sol/pl.); Topsin M 70

 WP 0,05-0,1 % (t.p. 14 z.), Topsin Al 70 PU – 0,05%-0,1%(o,5 l soluţie pe plantă). Între ciclul I şi II, solul va fi dezinfectat termic sau cu Dazomet 500 kg/ha.

26. Verticiloza tomatelor - Verticillium dahliae

 

                   

Verticiloza tomatelor a fost descrisă în America în 1925 şi de atunci s-a observat extinderea sa în majoritatea ţărilor cultivatoare de tomate din Europa între care, din 1959 şi în România, unde M. Costache a semnalat-o în serele de la Popeşti cu o frecvenţă de 5-40 %. Ciuperca era semnalată în România încă din 1942, dar numai la vinete, ardei şi cartof.

   Simptome. Verticiloza este o boală a sistemului vascular al tomatelor care produce simptome evidente abia în faza de maturare a fructelor. Simptomele de veştejire a frunzelor şi tulpinilor apar în aprilie-mai şi se pot confunda cu cele produse de fuzarioză. Frunzişul capătă o culoare verde-pal şi se decolorează. Pe frunze apar zone galbene marginale sau centrale, urmate de o uscare. Ca şi la fusarioză, veştejirea se observă ziua, cu revenirea la normal noaptea, pentru ca după câteva zile cu insolaţie puternică, veştejirea să fie totală. Plantele ofilite fructifică puţin, formând fructe de slabă calitate. În vasele conducătoare se observă micelii, spori, sau gome. În condiţii nefavorabile evoluţiei ciupercii, pe miceliu se formează numeroşi scleroţi de culoare neagră.

    Transmitere-răspândire. Ciuperca rezistă în sol sub formă de miceliu în resturile vegetale şi sub formă de scleroţi. În condiţii favorabile de temperature solului 20-25oC, exces de azot şi prezenţa rănilor mici pe rădăcini produse de nematozi, atacul ciupercii este foarte puternic. În plante, ciuperca produce toxine ce opresc creşterea. Soiul Mobil omologat în 2003 este rezistent la verticiloză. Cercul de plante gazdă a ciupercii este foarte larg, el cuprinzând vinetele, ardeii, castraveţii, pepenii galbeni şi verzi, bamele şi numeroase specii de plante din flora spontană ca: pălămida, păpădia, teişorul, loboda, urzica, steluţele, ştirul, zârna,etc. 

    Prevenire şi combatere. Măsurile de prevenire constau în dezinfectarea termică sau chimică a solului în spaţiile protejate, distrugerea resturilor de plante atacate, distrugerea buruienilor ce pot fi gazed ale ciupercii, corectarea pH-ului (6-8) care este favorabil ciupercii, evitarea rănirii rădăcinilor prin distrugerea nematozilor şi transplantarea pe cât posibil fără ruperea rădăcinilor. Seminţele se vor trata cu Tiuram 80 WP-3 kg/t sămânţă. Se recomandă evitarea plantării tomatelor în solurile grele ce reţin apa, drenarea lor, administrarea echilibrată de îngrăşăminte. şi eventual tratament cu Topsin Al 70 PU -0,05%-0,1%(o,5 l soluţie pe plantă).

În ultimii ani au fost avizaţi hibrizi ce manifestă rezistenţă faţă de Verticillium ca: Apollo, Gabor, Falcata, Marfa, Cristal, Sayor, Primotom, Early- Nemapride, Diablo, Dicing-Master, Ronco, Missouri, Topspin, Nemapride, Amati, Marissa, Fino, Romatos şi Monika. Soiul {tefania omologat în 2001 este rezistent la această boală ca şi soiul Mobil omologat în 2003.

Combaterea chimică se realizează cu: Bavistin DF 0,05-0,1 %; Benlate 50 WP 0,05-0,1 %; Topsin M-70 WP 0,05-0,1 % sau Metoben 70 PU-0,1 % în cantitate de 0,5 l/plantă.

27. Putregaiul fructelor de tomate - Rhizoctonia solani

 

    Putregaiul fructelor sau rizoctonioza tomatelor a fost semnalată pe continentul american, apoi şi în Europa, în anii cu precipitaţii abundente şi temperaturi ridicate. În ţara noastră a fost semnalată în culturile de tomate din câmp, destinate industrializării.

   Simptome. Fructele verzi sau cele coapte de la baza plantelor, care au venit în contact cu solul sau pe care au ajuns particule de sol după ploile repezi, prezintă pete circulare mici, brune, uşor adâncite, de 0,5-0,7 cm. Pe pete se observă zonalităţi concentrice de culori diferite brune-deschis şi brune-închis. Pe fructele coapte, zonele atacate au culoarea brun-roşiatică, înconjurate de o zonă brună-roşcată în care ţesuturile sunt moi şi cu epiderma crăpată. Ciuperca poate ataca şi rădăcinile, producând ofilirea plantelor tinere şi putrezirea parţială a rădăcinilor plantelor mature. Ciuperca evoluează numai la temperaturi cuprinse între 24-27oC putând pătrunde în fructe prin rănile sau cicatricele de unde au fost prinse florile. Atacul este mai puternic în culturile la care plantele sunt culcate la pământ. Fructele recoltate din culturile infectate pot manifesta simptome de boală în timpul transportului, dacă acesta este de lungă durată.

    Transmitere-răspândire. Patogenul este o ciupercă de sol, aşa încât ea permanentizează sub formă de miceliu sau de scleroţi în tarlalele infectate. În cursul vegetaţiei, se poate răspândi prin fragmente de miceliu duse de apa de irigaţie sau de uneltele de lucru. Atacul este cu atât mai puternic, cu cât în asolament s-au folosit plante din cercul de gazde al ciupercii. Seminţele provenite de la fructele parţial atacate pot fi infestate.

    Prevenire şi combatere. Alegerea terenului la înfiinţarea culturilor de tomate destinate industrializării, trebuie să ţină cont de faptul că boala apare pe terenuri grele, denivelate, de pe care apa nu s-a scurs. Întrucât ciuperca poate fi transmis prin seminţe, se recomandă tratarea acestora cu Rovral-5g/1 kg sămânţă, Mancoben 60 PTS-4 kg/t, Tiuram 80 WP-3 kg/t.sau Captadin 50 PU-4g/kg săm.La primele semne de atac pe răsad, acesta se stropeşte cu Folpan WP-0,2 %; Tachigaren 30L-0,1% (3 l soluţie /m2 ) , după plantare 0,1% (200 ml sol/plantă) sau Captadin 50 PU-3-4 l soluţie 0,25% 

      

     Autor: Robert Popescu