Principalele etape:

 

     1. stabilirea locului unde trebuie amplasat;  2. distrugerea vegetatiei existente; 3. curatirea terenului;

4. nivelarea;  5. executarea lucrarilor de drenaj, dupa caz; 6. fertilizarea de baza si aplicarea amendamentelor;

7. pregatirea terenului; 8. pregatirea patului germinativ; 9. semanatul; 10. lucrari de întretinere din prima faza.

 

         1. Stabilirea locului de amplasare a gazonului este optiunea proprietarului, a edilului, a arhitectului. Adeseori nici nu este o optiune, ci este o consecinta. De exemplu, intr-un anume cartier, intre casa si strada este gazon.             

         O problema legata de amplasare este si cea privitoare la grosimea stratului de sol. 

         • desi marea masa a radacinilor gramineelor se situeazã pe adancimea de 10-15 cm in sol, cercetarile au demonstrat ca un gazon ce dispune de 30 cm substrat va avea un aspect mult mai atractiv decat unul care are un substrat doar de 15 cm.

         • cu cat stratul de sol este mai subtire, cu atat cantitatea de apa disponibila plantelor este mai mica. In astfel de cazuri, irigarii ii revine un rol esential. 

         • deoarece exista multe tipuri de gazon, fiecare are un amplasament specific, iar lucrarile pregatitoare sunt foarte diverse.

 

        2. Distrugerea vegetatiei existente este o problema ce uneori poate deveni dificila, si aceasta depinzand de locul unde se amplaseaza gazonul, respectiv de vegetatia care a existat inainte (iarba, buruieni, parloaga, tufaris etc.).

         • distrugerea vegetatiei ierboase trebuie facuta în totalitate, deoarece buruienile sunt mai bine adaptate oricaror conditii specifice;

         • cel mai bun mijloc de distrugere a vegetatiei existente este erbicidarea totalã (de ex. Gramoxone 5-7 l/ha).

         • In cazul in care exista tufaris/arbusti nevalorosi, resturile vegetale ale acestora trebuie indepãrtate. Existenta unor arbusti valorosi trebuie folosita, instalarea gazonului si a intregului amplasament trebuie facuta incat acestia sa fie pusi în valoare.

 

         3. Curatirea terenului.

      Operatiune foarte importanta, si consta in indepartarea resturilor vegetale lemnoase, a pietrelor sau a oricaror corpuri dure care exista si care impiedica intretinerea corespunzãtoare (tunsul) gazonului.

       

         4. Nivelarea

       

         • Un gazon trebuie sa fie neted, atat pentru a fi mai estetic, cat si pentru a putea fi bine intretinut. De aceea, nivelarea este absolut necesarã.

         • Modul de efectuare a nivelãrii este foarte diferit, in functie de marimea terenului sau de denivelarile existente.

         • Un gazon ornamental de langa casa poate fi nivelat cu alte metode decat un gazon de agrement sau unul de sport.

         • Pentru nivelare se folosesc utilaje si echipamente de diferite capacitati, functie de marimea terenului ce urmeazã a fi nivelat si gradul denivelarii.

 

         5. Executarea lucrarilor de drenaj pentru eliminarea excesului de umiditate.

       

          • O problema foarte importanta a gazonului de sport, in primul rand si apoi de agrement;

         • apa nu trebuie sa stagneze pe gazon (nici chiar o perioada foarte scurta), ea trebuie sa se gaseasca la o anumita adancime variabila, functie de structura substratului.

         • executarea de canale deschise la un gazon de agrement este foarte putin utilizata si numai acolo unde, pe langa gazon, tot ca element de ornament sau de agrement, este si un lac.

         • Drenurile trebuie realizate de specialisti in domeniu (IF).

         • adancimea la care se instaleazã drenurile este de:

         1. 0,8-0,9 m pe soluri puþin permeabile;

         2. 0,9-1,0 m pe soluri foarte puþin permeabile;

         3. 1,2-1,25 m pe soluri profunde.

         • distanta dintre drenuri este diferita, functie de sol, cantitatea de apa in exces.

         • excesul de umiditate - inrautateste regimul de aer, materia organica ramanand nedescompusa.

         • In lipsa oxigenului vor predomina procesele de reducere, formându-se cantitati mari de compusi ai fierului si sulfului, amoniac, hidrogen sulfurat, metan, substante toxice pentru plante, ca si fosfati de fier si aluminiu insolubili.

         • In aceste terenuri temperatura este < cu circa 50C fata de solul aprovizionat normal cu apa, iar dezghetul si incalzirea solului, primavara, decurg lent.

         • In aceste locuri se instaleaza specii iubitoare de umezeala, prevazute cu tesuturi speciale de aprovizionare cu aer, adaptate la un regim specific de nutritie (g. Carex, Scirpus, Juncus, Ranunculus etc. ), depreciind calitatea gazonului.

         • apa din drenurile absorbante este deversata in drenuri colectoare si din acestea intr-un emisar natural.

         • O problema aparte este cea a eliminarii apei scurse de pe taluzuri, cum ar fi cele de la marginea soselelor (autostrãzilor).

         • la baza taluzurilor se aduna o cantitate mare de apa, provenita de pe acestea cat si prin scurgerea de pe sosea, fiind dependenta debitul precipitatiilor, viteza de infiltratie in taluz, suprafata taluzului si cea a soselei.

         • in aceste cazuri sunt indicate canalele deschise.

         • in situatia taluzurilor de la marginea unui teren de sport sau agrement, cand canalul deschis provoaca disconfort, este obligatorie instalarea de drenuri subterane.

         • tehnica de executare a canalelor sau de instalare a drenurilor este foarte diversa.

         • In cazul gazonului ornamental sau a unui gazon de agrement, situat langa locuinte si unde este posibila baltirea, trebuie realizatã o usoara panta inspre recipientul de captare (canalizarea) si eventual o rigola inierbata.

 

                  Pozitionarea drenurilor

          

         • Inlaturarea excesului de umiditate se poate realiza prin diverse lucrari de desecare:

         • .. canale deschise (santuri),

         • .. canale închise (drenuri),

         • .. puturi absorbante sau colectoare;drenaj cartita

         • .. pe cale biologica; colmatarea

         • metoda, in functie de: marimea suprafetelor ce trebuie desecate, de cantitatea de apa ce trebuie eliminatã, de posibilitatile tehnico-organizatorice si economice, de cauzele excesului de umiditate etc.

         • Se va urmari: eliminarea excesului de apa numai în stratul de sol in care se gaseste majoritatea masei de radacini a plantelor, evacuarea apei la un debuseu natural, reducerea amplitudinii variatiilor de nivel optim in perioada de vegetatie, imbunatatirea valorii estetice generale a gazonului si asigurarea efectuarii mecanice a lucrarilor de intretinere a gazonului.

     

                6. Fertilizarea de baza si aplicarea amendamentelor

 

         • este o lucrare obligatorie pentru a corecta regimul trofic al solului, care in multe situatii este neuniform, necorespunzator din punct de vedere al aprovizionarii cu elemente fertilizante

         • Pentru uniformizarea insusirilor fizico-chimice ale solului se recomanda aplicarea unor cantitati mari de mranita (20-80 t/ha), care se amesteca cu pamantul existent.

         • uneori, folosirea ca substrat al suprafetelor gazonate, stratul arabil fertil rezultat din decopertãri.

         • Pentru a satisface necesarul de hrana al ierburilor de gazon, care sa le asigure o crestere viguroasa si o culoare corespunzatoare se recomanda aplicarea ingrasamintelor cu azot, fosfor si potasiu (NPK), functie de

speciile ce alcatuiesc amestecul si fertilitatea solului pe care se instaleaza gazonul.

         • Daca reactia solului depaseste limita de adaptabilitate a speciilor (soiurilor) din amestec, se aplica si amendamente.

         • daca pH-ul este puternic acid se aplica 5-6 tone amendamente calcaroase foarte fin macinate, iar in cazul solurilor saraturate se aplica 8-10 tone fosfogips la hectar.

         • Pregatirea terenului si a patului germinativ

         • Una din conditiile de bazã pentru reusita unui gazon este semanatul acestuia intr-un teren foarte bine pregatit.

         • Avand in vedere ca semintele gramineelor sunt mici, prelucrarea terenului trebuie facuta in cele mai bune conditii si la momentul optim.

         • Pentru buna pregatire a terenului exista o gama larga de utilaje care se folosesc in functie de sol, de umiditatea lui si de momentul efectuarii lucrarii.

         • Diversitatea de utilaje care se folosesc demonstreaza atentia mare care trebuie acordata prelucrãrii solului, atat la lucrarea de baza, cat si la pregatirea patului germinativ;

         • pentru lucrarea de baza: plug, cizel, freze, grape cu discuri, motocultoare cu organe de lucru tip dalta

         • pentru pregatirea patului germinativ: sapa rotativa in agregat cu tavalugul, cultivatorul rotativ in agregat cu tavalug Packer, vibrocultorul in agregat cu grapa rotativa, nivelatoare si diferite tipuri de tavalugi.

         • de retinut cã nivelarea si tavalugirea solului sunt lucrari obligatorii.

     

                         Comportarea diferitelor soluri functie de consistenta si umiditate

      

 

         • daca dorim sa amenajam un gazon ornamental pe langa casa si nu dispunem de utilaje corespunzatoare (motofreze sau alte utilaje de gradinarit), ar trebui sa procedam in felul urmator:

          • dupa curatirea terenului si nivelarea primara se imprastie mranita, calculandu-se 4-5 kg/m2 si de asemenea, superfosfat 3 kg/100 m2 si sare potasica 2 kg/100 m2, cu o imprastiere cat mai uniforma;

          • se sapa (cu harletul) toamna, cand umiditatea este optima, la 22-25 cm cat mai uniform si cu o buna incorporare a ingrasamintelor. Este bine sa se si marunteasca bulgarii, pentru ca in primavara sa nu se creeze denivelari;

           • primavara, imediat ce se poate intra pe teren se mai administreaza 1 kg/m2 mranita si / sau 2-3 kg/100 m2 de azotat de amoniu.

           • Se grebleaza foarte atent pentru a se marunti si nivela cat mai bine terenul.

           Dupa aceasta terenul se taseaza prin tavalugire sau se bate cu o scandura.

           • In urma acestei operatii, terenul trebuie sa fie perfect nivelat. In caz ca exista denivelari, acestea se indreapta cu grebla si se taseaza din nou.

           

 

            • Trebuie folosite seminte certificate, cu puritate si germinatie buna.

            • Un element foarte important este norma de samanta. Asupra acesteia exista multe pareri: trebuie sa fie de 25-30 g/m2 pana la 40 g/m2 (adica 250-300 pana la 400 kg/ha).

            • Pentru Agrostis, norma recomandata este de 2-4 g/m2 (20- 40 kg/ha), datorita numarului mare de seminte dintr-un gram.

            • Se considera ca pentru instalarea in cele mai bune conditii a unui gazon, cantitatea minima de samanta trebuie sa fie de 10-12 g/m2 (100-120 kg/ha).

            • Daca se seamana o cantitate mica de seminte, exista inconvenientul ca durata de instalare a peluzei/gazonului este mai mare.

            • De asemenea, odata cu iarba sau chiar inaintea ei, rasar si o serie de buruieni, care au un ritm mai rapid de dezvoltare si pot compromite instalarea gazonului.

            • La o cantitate mare de seminte, speciile din amestec care incoltesc mai repede vor acoperi primele terenul, impiedicand dezvoltarea speciilor cu germinare mai lenta (se accentueazã competitia) si va rezulta un gazon cu o alta compozitie floristica decat cea proiectata.

            • De exemplu: pentru un amestec simplu Lolium perenne 50 % ( k = 0,5) si Festuca rubra 50 % (k = 0,5) pentru un gazon dens si care sa se instaleze rapid (deci o densitate minimã de 5000 s g/m2), utilizand datele recomandate obtinem:

           

             • pentru Lolium perenne:

           

              • pentru Festuca rubra:  

 

             • Deci 64 + 37 = 101 Kg / ha, respectiv 10,1 g / m2.

             • Specificãm faptul cã 5000 s g / m2 înseamnã un spaþiu de nutriþie de 2 cm2 pentru fiecare plantã.

       Formula de calcul a cantitatii de samanta pentru fiecare specie din amestec:

                                                         

(D – desimea, MMM-masa a 1000 boabe, P-puritatea, G-germinaþia, k-procentul de participare a speciei in amestec) 

                • la o densitate prea mare gozonul trebuie tinut sub control prin cosiri repetate, dar si in acest caz, unele forme cu o mai slabã capacitate de concurenta, pot fi eliminate.

                • De asemenea, o densitate mare determina mentinerea unei umiditati mai mari la suprafata, ceea ce, evident, creeazã un mediu propice de dezvoltare a bolilor.

                • Pentru suprafete mari, semanatul se face mecanic, cu semanatori pentru randuri apropiate, purtate pe tractor sau cu semanatori autopropulsate.

                • Semanatorile trebuie prevazute cu limitatoare de adancime, pentru ca adancimea de incorporare sa nu depaseasca 1,5-2 cm.

                • Semanatorile trebuie sa fie in agregat cu o grapa usoara, care sa acopereb semintele.

                • Operatia trebuie obligatoriu urmata de o tavalugire.

                • In cazul in care se face semanatul manual, pe suprafete mici, este bine ca dupã împrastierea semintelor sa se faca o greblare si apoi o tavalugire.

                • Pentru asigurarea unei rasariri uniforme si rapide si a unei cresteri corespunzatoare a gazonului dupa semanat, este indicat sa se acopere cu un strat subtire de 0,5-1 cm de pamant de calitate.

                • O problema importanta este epoca de semanat. Acesta trebuie sa fie atunci cand se intrunesc cele mai bune conditii.

                • In tara noastra, cele mai bune conditii se inregistreaza primavara devreme si apoi la sfarsitul verii-inceputul toamnei, cand regimul de precipitatii, de multe ori deficitar, trebuie completat cu irigari corespunzatoare.

                • Daca deficitul de umiditate, din perioada aprilie-august, poate fi compensat prin irigare, gazonul poate fi semanat oricand.

                • In conditii corespunzãtoare de umiditate si temperatura, speciile de gazon rasar intr-o saptamana.

                • semanatul primavara devreme este cel mai bun, dar si semanatul la sfarsitul lui august, inceputul lui septembrie, oferã posibilitatea obtinerii unui gazon de cea mai bunã calitate.

                • Daca peluza care se seamana are arbori sau arbusti, se evita semanatul din toamna, pentru ca frunzele cazute impiedica o rasarire uniforma a plantelor.

                • Pentru stabilizarea rapida si uniforma a gazonului, se poate practica mulcirea.

                • Aceasta consta in imprastierea unui produs fixator al solului, uniform pe intreaga suprafata semanata. Procedeul isi gaseste aplicabilitate in zonele expuse eroziunii prin vant sau apa, in zonele cu soluri mediocre, lipsite de substrat fertil, pe taluzuri sau pe pistele de schi.

                • Compozitia chimica a mulciului asigura si un aport de substante organice, acesta putand fi format din fan, paie, fibre de celuloza, emulsie de latex sau alte produse sintetice variabile ca si compozitie, functie de caracterul gazonului.

                • Oricare ar fi compoziþia chimicã, mulciul trebuie sã asigure un substrat lejer, care sa permita circulatia nestingherita a aerului, apei necesare tinerelor plante, care, de asemenea, trebuie sa poata strabate cu usurinta mulciul.

                • Un alt sistem de a provoca o instalare rapida a unui gazon este metoda raspandirii stolonilor.

                • Aceasta metoda, utilizata in special pentru taluzuri, consta in imprastierea de stoloni pe un sol în prealabil bine umectat.

                • Pentru încorporarea stolonilor se executã o discuire usoara, urmata de un tavalugit.

                • Într-o astfel de situaþie este nevoie de 20-40 m3 de stoloni la hectar.

                • O metoda de asemenea mai puþin utilizata este aceea a repicãrii stolonilor.

                • Aceasta constã în segmentarea stolonilor la dimensiunea de 15-20 cm ,fiecare segment trebuind sa aibã 2-4 noduri.

                • Plantarea se face la 5 cm adâncime. Pentru gazonarea unui hectar este nevoie de 4-10 m3 de stoloni.