Mangalita, rasa autohtona!?...

 

 

 

MANGALITA , rasa AUTOHTONA?!...

   Înca din cele mai vechi timpuri, cresterea suinelor, în tara noastra, a constituit o preocupare importanta a populatiei umane, mai ales pentru cei din mediul rural. Pentru început, a predominat o crestere extensiva a unor populatii primitive de porcine, având la baza rasele Stocli si Mangalita, precum si alte populatii locale urmand ca acestea sa fie in numar cat mai mic deoarece nu aveau un ritm de crestere rapida.

    Cunoscuta si ca Wooly Pig, datorita parului des si carliontat, rasa Mangalita pare sa atraga din ce in ce mai mult atentia intregii lumi. Datorita carnii mai gustoase, aromate, parselate dar si mai sanatoase precum si a grasimii de buna calitate aceasta este in prezent denumita si” uleiul de masline cu 4 picioare”.

 

   Revenind la subiect, putem observa in diferite surse neconcordanta originii acestei rase. De exemplu in manualul „Tehnologia cresterii suinelor” a stimatului Prof.univ.dr. Benone Pasarin gasim:

"Rasa Mangalita provine din suinele primitive europene de talie mare, cu parul lung si cret (din Balcani), infuzata cu unele rase de origine asiatica aduse de catre romani în Europa. Este o rasa specializata pentru productia de grasime si are cinci varietati: blonda, rosie, neagra, cu abdomen de rândunica si baris. În tara noastra se creste de peste 160 de ani, iar dupa alti autori de cca. 200 de ani (din anul 1803). Se creste în efective reduse, în gospodariile populatiei, dar si în unitati de stat, din vestul si centrul tarii si mai rar în sud (Tulcea).

    Sunt animale de talie mare, cu corpul relativ scurt, dar adânc. Corpul este acoperit cu par ondulat sau cret (prevazut si cu subpar). Capul este relativ mic, cu urechi potrivit de mari si semiblegi. Gâtul este scurt, gros si musculos.

 

   Trunchiul este masiv, cu aspect de butoi (linia spinarii usor convexa, iar cea a abdomenului lasata). Suncile posterioare sunt slab dezvoltate.


    Prolificitatea este redusa, între 5-6 purcei la fatare, iar scroafele pe lânga capacitatea de alaptare slaba, prezinta un instinct matern slab conturat.


   Este o rasa semiprecoce, însa carcasele sunt cele mai corespunzatoare pentru prepararea salamului de Sibiu. 


   Nu este pretentioasa la hrana, multumindu-se cu pasunea, unele fructe de padure dar reactionând pozitiv la suplimentarea hranei cu concentrate.


  Varietatea blonda poseda un grad ceva mai ridicat de ameliorare, fata de celelalte varietati. A fost mult apreciata de localnici pentru calitatea carnii si în special a slaninei.”


   Pe de alta parte ungurii afirma ca este produsul lor, format in 1883 de catre Arhiducele Jozsef al Ungariei si chiar multe state recunosc acest lucru-Universitatea de Stat din Oklahoma
(http://www.ansi.okstate.edu/breeds/swine/mangalitsa/index.htm ,http://www.puremangalitsa.com/history.html )

    Indiferent de adevar , important este ca sunt persone care au realizat importanta acestei rase si drept urmare au demarat programe de sprijinire a deschiderii unor ferme de Mangalita in Moldova si Muntenia dar si a unui proiect de conservare genetica a acesteia (KOSAROM PASCANI , COOPERATIVA MUNTENIA, SUINPROD si altii…) http://www.mangalita.ro/

 

Autor: Ing. Narcis Elisei Gache