Ouzo este o bautura aperitiv obtinuta din fermentarea anasonului si a altor ierburi, fiind consumata cu precadere in Grecia si Cipru. Similare ouzo-ului mai sunt oghi, in Armenia, pastis, in Franta, arak, in Levant, si raki, in Turcia, de aseamenea, in Grecia, raki este acea bautura distilata care nu are aroma de anason. Ouzo poate fi consumata simpla dar si diluata cu apa.
Precursorii ouzo-ului mai sunt tsipouro sau rakia in multe tari din Balcani. Aceasta bautura distilata dateaza din perioada Imperiului Bizantin, fiind continuata si in perioada ocupatiei otomane.  Oricum, tsipouro sau rakia din Grecia sunt bauturi care nu au aroma de anason, cum ar fi raki turcesc care detine aceasta aroma.
Traditia spune ca tsipouro a aparut in jurul secolului al XIV-lea, fiind creat de calugarii unei manastiri din Muntele Athos. Un sortiment al acestei bauturi avea aroma de anason, acesta fiind denumit ouzo.
Ouzo-ul actual a fost distilat la scara larga la sfarsitul secolului al XIX-lea, dupa ce Grecia si-a obtinut independenta, iar mare parte o productiei a fost centrata in insula Lesbos, care a ramas creatorul acestei bauturi si este in continuarea cel mai mare producator. Unul din cei mai mari producatori de ouzo este  Varvayanis, aflat in localitatea Plomari din sudul insulei, unde, in acelasi oras, se produce si pistillate, o varitate de ouzo de calitate superioara.
La 25 octombrie 2006, Grecia a castigat dreptul de a fi unica tara in masura sa sa produca ouzo.Uniunea Europeana recunoaste ouzo, tsipouro si tsikoudia ca fiind produse exclusiv grecesti si ca nicaieri in lume nu au voie sa se produca altele care sa poarte acest nume.
Cu respect,
             Aurelian Lupu