SORTAREA LEMNULUI

 

    Sortarea este operaţia de natură tehnico-economică prin care lem­nul din arborii doborâţi se repartizează în diferite sortimente indus­triale, în funcţie de calităţile şi dimensiunile lui.

    Sortarea stă la baza acţiunii de valorificare superioară a masei lemnoase, preocupare pe care o au toate întreprinderile forestiere de exploatare şi transporturi.

     1. Criterii de sortare a lemnului

In lucrările de sortare a arborilor doborâţi se urmăresc trei cri­terii principale şi anume : criteriul dimensional, criteriul calitativ şi criteriul utilizării.

    Criteriul dimensional urmăreşte ca sortimentele să aibă dimen­siunile impuse de standardele de stat. Aceste dimensiuni sînt : dia­metrul minim măsurat la capătul subţire fără coajă, lungimea mi­nimă, maximă şi treptele de lungime cu toleranţele admise la unele sortimente.

    Prin acest criteriu se urmăreşte obţinerea de sortimente cu di­mensiuni cît mai mari, deoarece sînt şi mai valoroase. Existenţa unei reţele de drumuri auto, cît şi a autovehiculelor de mare capacitate cu care este dotat sectorul de exploatare, permit realizarea acestui criteriu.

    Criteriul calitativ stabileşte calitatea lemnului în funcţie de felul, mărimea, frecvenţa şi poziţia defectelor constatate la materialul lem­nos care se sortează, precum şi de influenţa defectelor asupra cali­tăţii sortimentelor în utilizarea lor.

    Criteriul calitativ urmăreşte obţinerea de sortimente de calitate superioară, deci de sortimente cît mai valoroase.

    Criteriul utilizării se referă la destinaţia pe care o vor avea sor­timentele de lemn brut ce se pot obţine din masa lemnoasă primită spre exploatare, de exemplu : lemn rotund de răşinoase pentru re-zonanţă, buşteni de fag pentru derulaj etc. Criteriul utilizării este în strînsâ legătură cu criteriile dimensional şi calitativ.

    Pe baza acestor trei criterii de sortare se stabileşte şi sistemul de sortare care poate fi dimensional-calitativ, dimensional-utilizări şi dimensional-calitativ-utilizări, în exploatările forestiere din ţara noastră se foloseşte curent sistemul de sortare dimensional-calitativ- utilizări, în scopul obţinerii unei proporţii sporite de sortimente cit mai valoroase.

    2. Principii de sortare a lemnului

     Pentru creşterea indicatorului global de utilizare a masei lemnoase sortatorul trebuie să ţină seama întotdeauna de principiul valorifi­cării superioare, integrale şi complexe a masei lemnoase puse în valoare.

    Valorificarea superioară a lemnului înseamnă obţinerea de sorti­mente de calitate ridicată, respectiv de valoare economică cît mai mare.

     Valorificarea integrală presupune utilizarea în întregime a masei lemnoase in scopuri industriale.

    Valorificarea complexă a masei lemnoase înseamnă obţinerea unei game foarte variate de sortimente de lemn de lucru în cantităţi şi în număr cit mai mare, în strinsă legătură cu cerinţele de lemn, atît pentru consumul intern, cît şi pentru export.

    In sortarea lemnului trebuie să se ţină seamă şi de principiile cu privire la folosirea raţională a lemnului, economisirea şi gospodă­rirea judicioasă a lui.

    3. Tehnica sortării arborilor doboriți

    Indiferent de locul unde se execută sortarea (la cioată, în depozite primare sau finale), ori asupra cărei părţi din arbore (trunchi sau coroană), principiul sortării lemnului este acelaşi, numai tehnica exe­cutării este diferită.

In funcţie de metoda de exploatare adoptată, sortarea se poate efectua la cioată sau în depozitele primare şi finale.

    a) Tehnica sortării definitive la cioată. Această tehnică de sortare se foloseşte atunci cînd în parchet se aplică metoda de exploatare a lemnului în sortimente definitive la cioată.

    Sortarea constă, in general, în identificarea defectelor şi însem­narea locurilor de secţionare.

   După tăierea crăcilor, a gâlmelor şi după cojire, în cazul lemnului de răşinoase, sortatorul identifică şi analizează toate defectele exte­rioare şi interioare prezente pe trunchiul arborelui.

    Executarea in bune condiţii a lucrărilor de fasonare permite o identificare exactă a defectelor şi are ca rezultat o sortare cît mai judicioasă.

   In scopul identificării defectelor, sortatorul se deplasează de-a lungul arborelui de la bază spre vîrf şi invers, urmărind defectele, mărimea, frecvenţa, poziţia şi gravitatea acestor defecte, distanţa dintre defectele dominante, neadmise la sortimentele de lemn rotund.

    Defectele exterioare care se identifică sînt: nodurile sănătoase sau vicioase, curbura, lăbărţarea, ovalitatea, fibra răsucită, putregaiul exterior, gelivura, coaja înfundată, cancerul etc.

    Prin tapări cu toporul şi observaţii asupra capătului secţiunii de la bază, sortatorul identifică defectele interioare, cum sînt: putre­gaiul interior, rulura, cadranura, inima roşie şi stelată, albăstreala, încinderea etc.

    In general, lemnul poate prezenta mai multe defecte. Sortatorul ţine seamă în mod deosebit de cele care nu se încadrează în stan­dardele în vigoare, pentru sortimentul pe care vrea să-1 obţină

    După identificarea defectelor şi analiza lor se trece la stabilirea sortimentelor de lemn rotund şi lemn despicat pe clase de calitate. In continuare, sortatorul execută însemnarea locurilor de secţionare a trunchiurilor ţinînd seamă că trebuie să obţină proporţii maxime de sortimente industriale cît mai valoroase, în special lemn rotund, însemnarea se execută cu creta forestieră sau prin tapare cu toporul in coajă.

    La stabilirea locurilor de secţionare se are grijă ca prin această operaţie să se micşoreze pe cît este posibil defectele tehnologice ale lemnului şi să nu rămînă porţiuni din trunchi apte pentru lemn de lucru care să fie declasate în lemn despicat sau lemn de foc.

    Operaţia de însemnare a locurilor de secţionare se execută de la bază spre vîrf, deoarece această parte a trunchiului conţine cel mai bun lemn şi in cea mai mare cantitate. Verificarea însemnării o exe­cută sortatorul, deplasîndu-se de la vîrf spre bază.

    Lungimea sortimentelor se stabileşte ţinînd seamă de mijloacele de colectare, tehnologia aplicată în parchet, relieful terenului şi gra­dul de sănătate a trunchiului.

    La parchetele unde se aplică metoda de exploatare în sortimente definitive la cioată, sortatorul trebuie să stabilească ce sortimente se pot obţine din fiecare arbore doborît, după care trece la însemnarea locurilor de secţionare obligatorie. In acest caz, sortimentaţia se sta­bileşte definitiv în parchet.

    Dacă trunchiul se secţionează în buşteni care cuprind mai multe sortimente, aceştia constituie sortimente complexe. La livrare este însă necesar ca în avizul de expediţie să se înscrie dimensiunile şi calitatea fiecărui sortiment pe clase de calitate.

    Din figura 81 rezultă că, deşi în parchet sortarea definitivă se face la cioată, arborele nu se secţionează în sortimente pe clase de calitate, ci numai în sortimente complexe şi anume :

—     trunchiul Tj în lungime de 8,80 m este format dintr-un buş­tean de derulaj de 5,80 m şi un buştean de gater de 3 m lungime;

—      trunchiul T2 în lungime de 0,80 m pentru doage şi lemn de foc;

—      trunchiul Tz în lungime de 7,90 m este format dintr-un buş­tean de derulaj de 4,40 m lungime şi un buştean de gater de 3,50 m lungime.

    Lemnul rezultat după secţionarea înfurcirii se sortează în lemn pentru celuloză Lc şi construcţii Lcr.

    Trunchiurile care prezintă putregai la exterior, înfurcire etc., se secţionează obligatoriu. Se observă că porţiunea Ti cu putregai Îs exterior s-a sortat în lungime cît a permis defectul, deoarece de o parte şi de alta pot rezulta sortimente valoroase.

    Acest mod de secţionare se poate executa în parchetele la care transportul lemnului se face cu autocamioane prevăzute cu troliu.

 

Fig. 81 Sortarea unui trunchi de fag în sortimente complexe.

    In cazul trunchiurilor cu putregai interior la bază sortatorul înseamnă porţiuni de cîte 1 m lungime, pînă când putregaiul se încadrează în condiţiile calitative pentru sortimentul care urmează să se obţină. In cazul lemnului cu defecte neadmise, sortarea se în­cepe după înlăturarea acestora.

    Pentru trunchiurile cu o curbură în două plane cu săgeţi ce depă­şesc prescripţiile STAS (fig. 83), sortatorul procedează la micşorarea curburii, la reducerea numărului de curburi, la repartizarea sau înlă­turarea curburii prin însemnarea şi secţionarea în porţiunea S unde săgeata este maximă.

Fig 83 Sortarea lemnului cu curburi

    Exemplu. Să se sorteze la cioată trunchiul de fag din figura 84 avînd lun­gimea totală de 14,40 m.

Sortatorul identifică defectele, stabileşte sortimentele şi procedează la în­semnarea lor, după cum urmeazi :

—  un buştean de 3,60 m cu defectele: putregai la interior fără sâ depă­şească 20* din diametrul secţiunii, curbură 1,5%, ovalitate 6%. noduri sănă­toase cu diametrul 10 mm ; rezultă un buştean pentru derulaj Ft;

—   un butuc Lo de 1 rn cu defectele : noduri parţial concrescute şi putrede c., diametrul 20 mm, noduri sănătoase cu diametrul de 25 mm, putregai la ex­terior ; rezultă lobde de fag pentru celuloză şi lemn de foc ;

3,50m AO, ZXtm ,ff50m

 

Fig 84. Sortarea unui trunchi cu diverse defecte

—   un buştean de 2,80 m cu defectele : curbură IV», putregai la centru 15% din diametrul secţiunii, fibră răsucită 3%; rezulţi un buştean pentru de- rulaj Ft;

—   un buştean de 3,50 m cu defectele • curbură 4% fibră răsucite 8®/o, no­duri sănatoasc de 4 cm, putregai la exterior ; rezultă un buştean pentru che­restea ;

—    se mai obţin : un butuc Lc pentru lobde celuloză, două bucăţi de lemn senini construcţii Lcr şi o bucată de lemn pentru traverse normale TJV.

    După cîte se observă se urmăreşte obţinerea unor sortimente cît mai valoroase şi in cantităţi cît mai mari.

    b. Tehnica sortării lemnului în depozitele primare şi finale. Această tehnică de sortare se foloseşte atunci când în parchet se aplică metoda de exploatare a lemnului în trunchiuri la fag şi în catarge la răşinoase, sau metoda de exploatare a arborilor cu coroană.

    Pe măsura extinderii acestor metode, operaţia de sortare a lem­nului se transferă în depozite, unde se poate executa în condiţii cît mai bune, realizîndu-se astfel sortimente mai valoroase. In cazul ex­ploatării lemnului în trunchiuri şi catarge se urmăreşte ca sortimen­tele obţinute prin sortare la pădure să aibă o lungime cît mai mare posibilă. Ca urmare. în parchet se execută o presortare a lemnului în trunchiuri sau chiar în catarge (arborii mai subţiri), care pot cu­prinde unui sau mai multe sortimente. Lungimea trunchiurilor este în funcţie de grosimea arborilor doborîţi, specie, capacitatea mijloa­celor folosite la colectare şi transport şi de calitatea lemnului.

    Metoda de exploatare a arborilor cu coroană creează maximum de posibilităţi pentru o sortare optimă, atît a lemnului rotund, cît şi a celui de steri şi crăci în cadrul depozitelor primare. Şi in cazul acestei metode se poate executa o presortare la cioată pentru cazul cînd dimensiunile arborilor depăşesc posibilităţile mijloacelor de colectare.

     Presortarea se execută pe baza aceloraşi principii ca şi la sortarea definitivă la cioată. Locurile de secţionare la cioată în trunchiuri lungi se stabilesc în funcţie de sortimentele ce se urmăresc să se obţină prin sortarea definitivă care urmează să se facă la depozitul primar sau final (fig. 85, a), precum şi de capacitatea de tracţiune a mijloacelor de colectare şi transport a lemnului.

                                                                                              ing .Vasile Urs